Când te rogi Domnului, Maicii lui Dumnezeu, sfinţilor, să nu uiţi niciodată că Domnul dă după inima celui ce cere („Dea ţie Domnul, după inima ta” - Psalmul 19, 4). După cum îţi este inima, aşa îţi va fi darul. Dacă te rogi sincer, cu credinţă, nefăţarnic, din toată inima, atunci ţi se va da dar de la Dumnezeu pe măsura credinţei tale, a „temperaturii” inimii. Şi invers, cu cât îţi este inima mai rece, cu cât se vădeşte mai puţin credincioasă şi mai duplicitară, cu atât îţi va fi rugăciunea mai fără folos, aceasta în cel mai fericit caz, fiindcă o astfel de rugăciune ar putea să-l mânie pe Dumnezeu, Cel ce este Duh şi căruia i se cuvine închinare în duh şi adevăr (Ioan 4, 24, 23).

De aceea când chemi pe Domnul, pe Maica Domnului, pe îngeri sau pe sfinţi, cheamă-i din toată inima: de te rogi pentru vii sau pentru morţi, roagă-te cu inimă fierbinte, spunând numele fiecăruia; de te rogi să ţi se dea ţie sau altcuiva vreun dar duhovnicesc, pentru izbăvirea ta sau a altcuiva de vreo nenorocire, de păcate, de patimi, de năravuri păcătoase, roagă-te pentru aceasta din toată inima, dorind din tot sufletul ca tu sau altcineva să căpătaţi darul cerut, arătându-te ferm hotărât să părăseşti tu însuţi păcatul, sau dorind ca şi alţii să se lepede de păcate, de patimi, de năravuri rele şi Domnul îţi va da darul după inima ta. „Cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă” (Ioan 15, 7). Vezi, trebuie numaidecât să vrei să obţii ceea ce ceri şi numai aşa vei primi. „Rugaţi-vă unul pentru altul ca să vă vindecaţi“ (Iacov 5, 16).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, p. 176)