Teoria evoluţiei
Şi după aceea dacă te gândeşti că Hristos S-a născut din om, din Maica Domnului! Adică strămoşul lui Hristos a fost maimuţă? Ce blasfemie! Şi nu îşi dau seama că hulesc.
Ce neghiobii se spun astăzi în şcoli cu teoria lui Darwin etc.! Deşi ei înşişi nu cred aceste prostii, totuşi le spun ca să-i murdărească pe copii, să-i depărteze de Biserică. Cineva mi-a spus: „Dacă presupunem că pământul are diferite componente, diferite organisme, şi Dumnezeu a luat din acestea şi a făcut pe om...”. „Adică, îi spun, dacă nu existau acestea. Dumnezeu n-ar fi putut face pe om? Mare lucru!”. „Dar dacă presupunem, îmi spune iarăşi, că Dumnezeu a luat un pui de maimuţă şi l-a desăvârşit, făcându-l om?”. „Bine, îi spun, oare Dumnezeu nu putea face creaţia desăvârşită, adică pe om, mai ales că a rânduit pentru aceasta o zi întreagă? Trebuia să caute piese de schimb? Cercetează să vezi ce spune proorocia lui Iov (Iov 36,14: „Sau tu ai luat din pământ lut şi ai făcut vieţuitor şi l-ai pus pe el ca să poată cuvânta pe pământ?”), care se citeşte în Joia Mare. Acestea despre maimuţă nici ştiinţa nu le mai primeşte. Câţi ani au trecut de când oamenii au urcat pe lună? Maimuţele de atâţia ani nu au progresat deloc; nu numai că n-au făcut nici o bicicletă, dar nici măcar o trotinetă. Ai văzut vreo maimuţă cu trotinetă? Altceva este dacă iei o maimuţă şi o înveţi să meargă pe trotinetă...”. „Dar să presupunem aceasta... să presupunem cealaltă...”. „Ca să fii mai sigur, nu mai spune nimic”, îi spun.
Această teorie o susţinea şi un profesor universitar. Odată i-am spus: „Ia-o mai uşor. Cu îngrijirea, fasolea va deveni o fasole mai bună, iar vânătă o vânătă mai bună. Maimuţa, dacă o hrăneşti, dacă o îngrijeşti, va deveni o maimuţă mai bună; nu poate deveni om. Dacă un negru se află într-o climă rece şi nu iese la soare, pielea lui se va îndrepta puţin, dar acela nu va înceta să fie tot negru”. Şi după aceea dacă te gândeşti că Hristos S-a născut din om, din Maica Domnului! Adică strămoşul lui Hristos a fost maimuţă? Ce blasfemie! Şi nu îşi dau seama că hulesc. Aruncă o piatră şi nu se uită câte capete sparge. Ci îţi spune: „Eu am aruncat-o mai departe decât celălalt”. Aceasta fac astăzi, se minunează de cel ce aruncă piatra mai departe. Dar nu se gândesc câte capete ale celor ce trec pe acolo sparg.
- Părinte, unii cred că prin aceste teorii fac pe marxişti să se apropie de Biserică.
- La început se pot apropia marxiştii, dar după aceea se vor constitui ca partid în Biserică. Şi vor spune: „Astăzi să mergeţi la Biserică, dar mâine nu. Acum să faceţi aceasta, mâine cealaltă”. Adică ei le vor rândui toate. Şi la sfârşit vor spune „Cine v-a spus că există Dumnezeu? Nu există Dumnezeu. Vă înșeală preoţii”. Şi în felul acesta, fără să-şi dea seama, marxiştii îi folosesc pe ceilalţi ca să-şi realizeze scopul lor. Marxiştii care au intenţie bună vin, se pocăiesc şi se mărturisesc. Cei care nu au intenţie bună, nu aşteptaţi să se schimbe.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 312-313)