Cerințele voastre trebuie să fie pe măsura puterilor copilului. Nu are sens să-i spui fiului tău în vârstă de 7 ani, oricât ar fi de chiulangiu: „Du-te și mută-te în altă școală!”. El e un „dur” numai acasă și în curtea blocului, dar să se ducă la un adult necunoscut, și pe deasupra cu carnetul împestrițat de mustrări, bineînțeles că se va teme.

Ori să zicem că avem de-a face cu un copil de 6 ani, a cărui motrică fină e prost dezvoltată (ori, mai pe înțeles, nu are dibăcie în mâini, mâinile nu-l ascultă): pentru aceasta chiar e greu să-și lege șireturile la ghete și să-și încheie nasturii la cămașă. Ce dacă tovarășii lui de vârstă se descurcă deja cu asta?! Aici nu faci nimic cu reproșurile, mai bine să-ți cheltuiești eforturile antrenând degetele copilului, cu atât mai mult că asta îi va prinde bine și la școală.

(Tatiana L. Șișova – Când copilul nu ascultă, Editura Sophia, București, 2015, p. 44-45)