Sunt numite necurate şi împotriva Legii nu numai animalele nedomesticite, ci şi cele domestice, precum sunt măgarul şi porcul, şi cele asemenea lor; dar aceasta semnifică şi patimile răutăţii care sunt cele mai puternice şi mai neîmblânzite. Nu trebuie deci să ne folosim de acestea pentru susţinerea răutăţii noastre. Fiindcă, pe de o parte, sângele se înţelege pentru susţinerea vieţii, iar de multe ori se înţelege şi pentru mânia spre ucidere, ceea ce ne determină să cugetăm că trebuie ca toată viaţa noastră să o punem înaintea lui Dumnezeu şi să nu trăim pentru noi înşine, ci pentru Dumnezeu, precum zice şi Legea că „vei vărsa sângele dinaintea jertfelnicului". Deci partea mânioasă nu trebuie să lucreze spre propria protecţie sau spre propria patimă, ci va stărui numai spre cele ale lui Dumnezeu şi dumnezeieşti cu bărbăţie şi cu tărie.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 92)