Trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu pentru a fi vrednici să fim înștiințați despre ziua și ora sfârșitului nostru. Mulți sfinți au fost înștiințați că vor muri, însă arareori li se indica anul, data și luna. Aceștia se pregătesc, se spovedesc, participă la Sfântul Maslu, se împărtășesc și așteaptă. Dar când va veni sfârșitul, numai Unul-Dumnezeu știe... Omul întotdeauna trebuie să fie pregătit pentru trecerea la cele veșnice.

Drepților Săi Dumnezeu le indică vremea sfârșitului lor obștesc. Dar necredincioșilor nu le e de folos să o știe. Ei vor spune: „Mai am încă timp. Să mai păcătuiesc puțin, pentru ultima dată. Mă voi pocăi înainte de moarte”.

Toată viața noastră trebuie să fie numai pregătire și pocăință.

Desigur, acelor oameni care n-au mers niciodată la biserică și nu au avut o viață de rugăciune le va fi greu în fața morții. Îi cuprinde brusc sentimentul de pocăință, cheamă preotul, însă nu știu ce să spună. Nu spun decât: „Eu n-am jefuit pe nimeni, n-am omorât. Sunt un om foarte bun, de treabă”. Și cu aceasta se sfârșește bunul gând spre pocăință. Este groaznic.

(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov),vol. 2, Ed. Sophia, 2009, pp. 277-278)