Care sunt criteriile după care apreciem că trăim o viață plină sau ne irosim?

Viața este o invitație la taina iubirii dumnezeiești și tot ce ne abate de la participarea la această taină este o irosire. Dar irosirea însăși se poate transforma în foc înălțător, atunci când este conștientizată, ceea ce este, am putea spune, argumentul suprem al iubirii lui Dumnezeu, când orice cădere trece în contrariul său prin simpla mișcare a voinței, după cum și Hristos a zis: Cui mult i se iartă, mult iubește.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Sindromul „cesăfac”, Editura Cathisma, București, 2014, p. 7)