Una din cele mai mari eforturi pe care le fac este să învăţ cum să trăiesc o viaţă simplă fără prea multe griji. Deseori mă gândesc la viitor, ce se va întâmpla cu mine peste un an sau doi şi astfel mă îngrijorez şi dezvolt o anxietate. Gândindu-mă la viitor nu fac altceva decât să mă încred mai degrabă în gândurile mele decât în Dumnezeu.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos le spune ucenicilor Săi când aceştia Îl întreabă: „Cine, oare, este mai mare în Împărăţia Cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi  întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.” (Matei 18, 1-4)

Ce este specific unui copil? Copilul trăieşte prezentul şi nu se gândeşte la ce se va întâmpla cu el în viitor. Copilul nu are o gândire logică ca cea a unui adult. Copilul este foarte atent şi ancorat în prezent. Acest gen de simplitate pe care o are copilul trebuie să o păstrăm şi noi, adulţii. 

Acest lucru înseamnă să nu ne încredem prea mult în gândurile noastre despre grijile vieţii. E la fel de dificil ca şi când am dobândi toate abilităţile de a supravieţui în lume, să avem o profesie în funcţie de cunoştinţele dobândite în şcoală, liceu, universitate. Am învăţat cum să manipulăm lucrurile în beneficiul nostru. Dar trebuie să înţelegem că această formă de cunoaştere este de cea mai joasă speţă.

Părintele Paisie Aghioritul ne spune: „Diavolul nu-i vânează pe cei care sunt aproape de Dumnezeu. Diavolul îi răpeşte omului încrederea în Dumnezeu şi îl ispiteşte cu încrederea în sine, gândirea logică, critică. Aşadar nu trebuie să ne încredem în gândirea logică. Niciodată să nu crezi în gândurile tale. Trăiţi simplu, fără prea multe griji, ca un copil. Credinţa adevărată face minuni, iar gândirea logică depărtează de la noi Duhul Sfânt şi minunile. Aveţi răbdare şi nu judecaţi pe cei din jurul vostru.”