Aceasta e o metodă de a păstra sufletul într-o sinceritate sau într-o transparenţă deplină, neavând în el nimic ascuns, nimic acoperit de întunericul minciunii, nicio umbră, nicio pată, ci totul în lumină. Scolia P.G.: Alta, a lui Fotie: „A dezvălui de bunăvoie greşelile sale bărbaţilor duhovniceşti, e un semn al vieţii ce se îndreptează, iar a le ascunde e un semn al sufletului pătimaş. Căci nimeni ajutând pe hoţi sau stând de partea curvarilor, nu-şi va da pe faţă gândurile (nu-i va da pe faţă pe aceştia). Pentru că cel nepătimaş, care are milă faţă de pătimaş spunând păcatul fratelui, o face din două motive: fie ca să-l îndrepteze pe el, fie ca să-l folosească pe altul. Dar dacă-l spune fără aceste motive, o face fie ca să-l osândească pe acela, fie ca să-l bârfească, şi de aceea nu va scăpa de părăsirea dumnezeiască şi va cădea şi el fie în aceeaşi greşeală, fie în alta, şi va fi osândit şi ruşinat”.

(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, II, Editura Doxologia, 2013, pp. 17-18)