Primii ucenici care au urmat spontan și liber pe Mântuitorul, au fost Apostolii. Aceștia au renunțat de bună voie la îndeletnicirile și câștigurile, casele și comoditatea lor, la vămile, la corăbiile și la tot ce le putea să le asigure traiul și liniștea vieții. Fiecare învățăcel, când i-a zis Învățătorul: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale și a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată, noi toate am lăsat și am urmat Ție”, spun ei mai târziu.

Această alegere și asociere devotată a fost primul punct din prorgamul de învățătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul. Dar cu aceasta, convertirea nu era desăvârșită. Era abia la început. Urcaseră numai prima treaptă în actul convertirii. Convertirea apostolilor este o lucrare lentă. Timp de 3 ani ei ascultă și urmează pe Mântuitorul, Îi fac și declarații de credință și iau parte cu El la intrarea sărbătorească în Ierusalim și la Cina cea de Taină. Dar a fost de ajuns denunțarea unei slujnice, ca și cel mai bătrân dintre apostoli, Petru, care a făcut cea mai hotărâtă mărturisire de credință în divinitatea Mântuitorului, să se lepede de El și să spună că nici nu-L cunoaște.

(Preotul Ilarion V. Felea, Convertirea creștină, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1935, p. 18)