Libertatea noastră morală ne obligă să ne gândim mai dinainte, să fim prevăzători când e vorba despre mântuirea noastră, fiindcă altfel ne pierdem. Solemna recunoaştere de către Mântuitorul a libertăţii noastre morale ne învaţă că mântuirea noastră nu este lucrată numai de absoluta energie a harului lui Dumnezeu, ci şi de învoirea şi sinergia omului. Cu privire la această necesitate, iată ce spun înţelepţii Părinţi ai Bisericii. Dumnezeiescul Gură de Aur zice: „Şi harul, oricât ar fi el de har, îi mântuieşte numai pe cei ce vor să se mântuiască”. Şi Sfântul Grigorie Teologul zice: „Trebuie ca mântuirea să fie şi de la noi, şi de la Dumnezeu”. Iar Clement al Alexandriei zice: „Dumnezeu insuflă sufletele celor ce vor, dar dacă vor cădea din râvnă, vor împuţina şi Duhul cel dăruit de la Dumnezeu”.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 19)