Stareţul a mai scris şi altei persoane despre spovedanie: Îmi spui că nu este păcat pe care să nu-l fi săvârşit. Este un cuvânt necuviincios. Sunt multe astfel de păcate pe care nu le-ai săvârşit; nu ai furat biserica, nu ai dat foc, nu ai provocat rezmeriţe, nu ai făcut omoruri... şi se mai găsesc multe păcate pe care nu le-ai săvârşit. De ce să te cleveteşti pe sine? Nu aduce nici un folos. Trebuie să ne doară inima pentru păcatele săvârşite, chiar dacă ne-am căit, şi să ne socotim păcătoşi şi să avem inima înfrântă şi smerită. „Iar inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 19). Şi acum trebuie să ne vedem păcatele noastre, după cum spune Petru Damaschin: „precum nisipul mării”, şi acesta este începutul luminării şi semnul însănătoşirii sufletului.

(Starețul Macarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 290)