Trupul nostru ‒ slugă bună, dar stăpân rău
Ia seama la trupul tău multpătimaș, ce foarte mare vrăjmaș îți este: prin mii de pofte el vrea să depărteze sufletul tău de Dumnezeu, să îl slăbănogească, să-l spurce, să îl omoare – el slăbănogește prin lenevire și răceală față de rugăciune, față de metanii, față de cugetarea la Dumnezeu.
Prietenia cu trupul nostru și înșelarea desfătărilor trupești este pricina păcatelor noastre, pricina răcelii față de Dumnezeu, a împătimirii de lume și de părutele, trecătoarele și pieritoarele ei bunătăți, pricina leneviei și nepăsării noastre sufletești. Ațipit-au și au adormit!
Ia seama la trupul tău multpătimaș, ce foarte mare vrăjmaș îți este: prin mii de pofte el vrea să depărteze sufletul tău de Dumnezeu, să îl slăbănogească, să-l spurce, să îl omoare – el slăbănogește prin lenevire și răceală față de rugăciune, față de metanii, față de cugetarea la Dumnezeu. O, vrăjmaș casnic, atotviclean, amăgitor! Până când voi fi cu tine? „Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?” (Romani 7, 24)
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2009, p. 87)
Maica Domnului a atins cea mai înaltă treaptă a îndumnezeirii
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro