Tulburarea, indiferent de cauzele aparent bune ale provenienţei ei, este cea mai dăunătoare ispită pentru suflet, de aceea trebuie să fie considerate nedrepte şi neadevărate acele cauze şi prilejuri care o stârnesc.

Dacă Domnul Atotbun se îngrijeşte pentru folosul nostru sufletesc şi mântuirea noastră mai mult decât noi înşine, atunci se cuvine să ne căutăm scăparea de gândurile care ne tulbură la bunătatea şi atotputernicia lui Dumnezeu, căci prin grija noastră nepotrivită, prin temerea şi frica necuvioasă nu putem face nimic. Vom trăi atât timp cât ne va dărui Dătătorul de viaţă, care ia viaţa şi învie, răneşte şi tămăduieşte, pe toate le aranjează cu înţelepciunea Sa, după unicul bine, spre cele folositoare şi mântuitoare.

Nu trebuie să uităm cuvântul evanghelic: „Vai nouă când ne vorbesc de bine toți oamenii”.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, pp. 131-132)