Astăzi este 8 Martie, zi cunoscută la nivel mondial ca fiind Ziua Internațională a Femeii. Deși această sărbătoare este una eminamente laică, acest fapt nu ne împiedică să reflectăm asupra rolului important și unic pe care îl are femeia în Creație. De altfel, marea majoritate a creștinilor ortodocși cinstesc astăzi femeia în mod deosebit, iar Biserica nu poate fi indiferentă vis-a-vis de aceste preocupări ale propriilor adepți.

Sfântul Apostol Pavel spune că „în Hristos (...) nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Epistola către Galateni, cap. 3, vs. 26-28), arătând că „bărbatul și femeia, numai împreună alcătuiesc umanitatea completă”[1].

Domnul nostru Iisus Hristos adeseori dialoga cu femeile din vremea Sa, aspect care-i înfuria la culme pe farisei și cărturari. Ba uneori chiar și pe Apostoli (vezi Evanghelia după Ioan, cap IV - episodul cu femeia samarineancă). Realitatea este că acum 2.000 de ani, în societatea timpului respectiv, femeia nu avea un statut social bine definit. Părerea și nevoile ei nu prea contau pentru mai nimeni. În special în Orient. Ori toate interacționările dintre Hristos Domnul și partea feminină a umanității ne arată un Iisus care tratează femeia cu respect, dragoste și înțelegere. Poate mai mult chiar și față de bărbați, din toate acestea trei. Sunt celebre anumite episoade biblice în care Mântuitorul scandalizează opinia publică prin atitudinea sa înțeleaptă (minunea față de fata femeii din Canaan), plină de milă (femeia gârbovă), iertătoare (femeia desfrânată adusă spre lapidare), cu dragoste creștină (Maria Magdalena), inteligentă (femeia samarineancă) și iubitoare (femeile mironosițe) și înțelegătoare (femeia care i-a spălat picioarele). Faptul că primii oameni care au aflat vestea Învierii Domnului au fost femeile mironosițe nu este lipsit de importanță. Ele au avut această cinste datorită credinței lor, dar mai ales curajului de a-L urma pe Hristos până pe Golgota, chiar și atunci când Apostolii stăteau ascunși. De aceea, Biserica a rânduit ca în a treia duminică după Paști, să fie Duminica Mironosițelor sau Duminica Femeii Creștine. Însă astăzi, 8 martie, într-un timid răsărit de primăvară, ar fi frumos să ne gândim la femeile dragi din viața noastră, din mai multe motive dintre care voi sublinia doar trei.

În primul rând, ar fi cazul să arătăm toleranță zero față de violența domestică. O țară creștină care se intitulează Grădina Maicii Domnului este inacceptabil să se afle în primele locuri la nivel continental în statisticile privind violența (verbală și fizică) și abuzurile împotriva femeilor. Nu există nicio justificare pentru un comportament inadecvat față de o femeie. O relație de orice natură ar fi ea, se poate termina printr-o strângere de mână, fără certificate medico-legale.

În al doilea rând, poate astăzi, dar și în alte zile, ar trebui să ne aducem aminte de femeile care ne-au marcat viața și... să le mulțumim. Se spune că „recunoștința este o floare rară” și aș completa eu, uneori este văzută ca o slăbiciune. Este o dovadă de dragoste creștinească să ai tăria de a spune un „mulțumesc” sau „apreciez existența ta în viața mea”. Cât despre verbul „te iubesc”, rostirea acestuia deja reprezintă pentru mulți oameni un subiect tabu. De multe ori, noi, ortodocșii, practicăm un creștinism de tip  juridic în relația noastră cu Dumnezeu, dar și cu semenii, uitând că dragostea este imboldul sub auspiciile căruia a apărut lumea, noi și a noastră mântuire. Omitem o realitate și anume „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Evanghelia după Ioan 3, 16).

În al treilea rând, dar nu în cel din urmă, ar trebui corectată o practică ce a rămas din perioada comunistă, respectiv de a transforma ziua de 8 Martie în Ziua Mamei. Nu! 8 Martie este Ziua Femeii. Nu toate femeile sunt mame. În Statele Unite ale Americii există o zi dedicată mamei, aparte de cea de astăzi, respectiv a doua duminică din luna mai și denumită în acest sens Motherʼs Day (Ziua Mamei). Frenezia autorităților comuniste a multiplicării populației din anii ʼ60 nu trebuie să contamineze această zi, dedicată femeii. Este stânjenitor și lipsit de eleganță creștină a pune pe trepte diferite femeile, în funcție de statutul lor maternal. Nu trebuie minimalizat rolul femeii în ceea ce privește nașterea de prunci, dar există riscul de a cădea într-un exclusivism în ceea ce privește rațiunea feminină de a fi. Astăzi, mai mult ca oricând este nevoie de mame creștine care să educe copii în spirit creștin, departe de ideologiile timpului, unele mai absurde decât altele, dar asta nu înseamnă că femeile care nu sunt mame biologice nu au vocația de a fi mamă. Copii orfani, copii nebotezați, sau cei abandonați ori neglijați de părinți au nevoie de o figură maternă în viața lor, care poate fi nașa de botez, o mătușă sau o altă persoană dispusă să acorde timp, dragoste și bunăvoință. Prezența unei femei cu viață creștinească este o infuzie de credință, dragoste și frumusețe, iar absența acesteia se vede mai ales pe chipul unui copil care suferă în acest mod. Sfântul Ioan Gură de Aur are un citat grăitor în acest sens, și anume „Dați-mi o generație de mame bune creștine și voi schimba fața lumii”. Probabil că fața societății în care trăim se va metamorfoza în ziua în care nici cariera, nici soțul, nici opinia lumii și nici măcar propria viață nu se va interpune între o mamă și copilul ei. Până atunci să ne rugăm ca Hristos-Domnul să le dăruiască sănătate, lungime de zile, spor în toate, răbdare și reușită în tot ceea ce-și propun, tuturor femeilor din viața noastră! La mulți ani și o primăvară îmbibată de soare, iubire și virtuți creștine!