Aruncă din toată inima orice gând deşert şi stai cu îndrăzneală, înarmându-te cu acea armă dumnezeiască cu care te înarmează Pavel, povăţuindu-te în lupta cu vrăjmaşii fără de trup. În locul platoşei primeşte credinţa neîntinată, în locul scutului — nădejdea şi în locul coifului, dragostea neîncetată către Dumnezeu; în locul sabiei - cuvântul lui Dumnezeu pe care ţi-l pregătesc cărţile cereşti insuflate de Dumnezeu prin intermediul focului Sfântului Duh Dătătorului de viaţă (Ef. 6, 17). La acestea adaugă rugăciunea curată rostită neîncetat şi ca frâu al trupului nestăpânit - hrana săracă. Să ştii că rugăciunea curată şi plăcută lui Dumnezeu care ajunge întotdeauna la urechile Lui, este aceea care arde în inimă cu înduioşare sfântă, ajutată fiind de cărbunele smeritei înţelepciuni, dăunător pentru patimi; o asemenea rugăciune conduce inima negreşit spre porţile cereşti şi, înălţându-o acolo, o pune înaintea tronurilor cereşti. Inima se aseamănă, o suflete, cu bineglăsuitorii, mintea cu un artist priceput în cântări melodioase, limba cu instrumentul care este atins de coarde iar buzele bineglăsuitoare - chiar cu coardele. Tu, implorându-L pe înfricoşătorul Judecător, dacă doreşti să Îi aduci Împăratului cântare plăcută şi prin ea să îl atragi către tine ca un milostiv - veghează ca toate acelea să fie în acord una cu alta. Pentru aceasta, limba să cânte întotdeauna în armonie cu buzele cântări dumnezeieşti împăratului tuturor şi Dumnezeu iar de jos inima să-i aducă suspine dese, fiind în întregime înfierbântată cu focul cel dumnezeiesc. Ochii, revărsând lacrimi curate, să spele de murdărie trupul tău. Mintea, locuind în cer, trecând pe lângă toate stelele, să aştearnă totul la picioarele Împăratului tuturor. Astfel să te arăţi tu, suflete, ca o jertfă minunată şi bineprimită de Împăratul tuturor şi Dumnezeu.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, pp. 76-77)