A tradus din limba greacă cântările bisericești, acomodându-le cu cântarea poporului nostru și făcând-le ușor de înțeles tuturor. Compozitor de cântări bisericeşti şi „patriot râvnitor”, Cuviosul Macarie era totodată un călugăr smerit şi sporit în cele duhovniceşti, bun slujitor al Bisericii lui Hristos şi distins orator. Hotărârea vine în contextul „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)” în Patriarhia Română.

Scurtă biografie a Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul

Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul s‑a născut în anul 1763 și a crescut într-o familie evlavioasă cu trei copii. S-a străduit din copilărie să învețe muzica psaltică. A studiat o vreme la Odessa, unde a deprins limba greacă, apoi s-a întors la București unde a devenit ucenic al Părintelui Macarie Dascălul și al Părintelui Dionisie, amândoi predicatori ai Curții Domnești, slujitori ai Catedralei Mitropolitane din București și ucenici ai Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.

Tânărul psalt a primit la tunderea în monahism cu numele Macarie în Sfântul Munte Athos. Întors la București, este hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Mitropolitane. Pentru cunoștințele sale teologice profunde, dar și pentru calitățile sale de bun orator, o vreme a fost predicator al Curții Domnești.

Ieromonahul Macarie este considerat „întemeietorul” şi fondatorul muzicii psaltice româneşti. Fără a se depărta de textul original, el a curăţat muzica psaltică de influenţele orientale, şi i-a dat veşmânt nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia primită, nici limba românească.

A primit ascultare de la Mitropolitul Dionisie Lupu să traducă din limba greacă cântările bisericești, acomodându-le cu cântarea poporului nostru. Renunţând la „sistema veche” şi greoaie, el a transcris muzica psaltică pe notaţie nouă, uşor de învăţat pentru toţi.

În acest scop, a tipărit la Viena, între anii 1822-1823, trei cărţi de cântări bisericeşti „după noua sistemă” şi anume: Teoreticonul, Anastasimatarul şi Irmologhionul. După întoarcerea sa în ţară, a răspândit peste tot noua cântare bisericească. Până în anul 1829, toate oraşele din judeţele Ţării Româneşti aveau şcoli de muzică în limba poporului, după metoda ieromonahului Macarie; iar cărţile sale au ajuns la toate seminariile şi mănăstirile din Moldova, Transilvania şi Banat. 

Este cel dintâi compozitor de imnuri şcolare româneşti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cântările Sfintei Liturghii şi îndeosebi axioanele închinate Maicii Domnului. Melodia cântărilor lui este liniştită, nesilită şi potrivită. Ea curge lin, ca un izvor curat de apă.

În vara anului 1836, Sfântul Macarie Protopsaltul s-a îmbolnăvit și a rămas imobilizat la pat. A ales să fie îngrijit de sora sa, Maica Iustina, stareța Mănăstirii Viforâta. A trecut la Domnul în ziua de 30 august 1836, după o scurtă suferință.