Tehnicianul unui laborator universitar a fost într-o zi iradiat și atât de puternic a fost impactul, încât a paralizat, nemaiputând nici măcar să se hrănească singur. A venit însă cu mare credință și nădejde în Dumnezeu, căzând cu suspine și lacrimi necontenite la racla plăcutului lui Dumnezeu, Ioan. A cerut sfântului mijlocire la Dumnezeu pentru a-l ierta de păcatele ce i-au pricinuit acea cumplită suferință, implorând ajutorul spre vindecarea mâinilor pentru a se putea ruga, pentru a putea să se hrănească singur și a nu mai fi povară altuia.

Pe când se ruga din inimă și cu lacrimi fierbinți, a mărturisit bolnavul că deodată a simțit o căldură străină în mâinile sale și o furnicare a nervilor de la vârful degetelor până la umeri. Apoi a început și să miște singur degetele, palmele și brațele până sus. Conștient că în clipa aceea Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava i-a vindecat mâinile paralizate, a căzut din nou la rugăciune mulțumind Domnului și plăcutului Său cu lacrimi de bucurie.

S-a ridicat apoi și a plecat foarte bucuros la casa sa, mărturisind tuturor cum a făcut Domnul milă cu el.

(Florin Grigorescu, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava în viața credincioșilor, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2003, pp. 149-150)