Vă rugăm să ne spuneţi cum trebuie să fie adevărata dragoste între un băiat şi o fată?

Dragă, asta cred că mi-o puteţi spune voi mai bine decât v-o pot spune eu vouă. Sau mă gândesc la altceva, că poate vreţi să vă spun o poezie, cum v-am mai spus eu şi altă dată. E vorba despre poezia Te port în mine (de Zorica Lațcu Teodosia), adică un băiat poate să spună la o fată aşa şi o fată la un băiat, cum spune poezia:

Te port în suflet ca pe-un vas de preţ,

Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,

Te port în trup, în sânii albi şi grei

Cum poartă rodia sămânţa ei.

Te port în minte ca pe-un imn sfinţit,

Un cântec vechi cu crai din răsărit,

Şi port la gât nepreţuit şirag

Strânsoarea caldă-a braţului tău drag.

Te port în mine, tainic, ca pe-un vis,

În cer înalt din noapte te-am închis.

Te port lumină rumenă de zori

Cum poartă florile mireasma lor.

Te port pe buze ca pe-un fagur plin

O poamă aurită de smochin.

Te port în braţe, horbote subţiri

Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.

Cum poartă rodul floarea de cais,

Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, p. 300-301)