- Mă rugaţi să vă spun unde este mai bine să vă mântuiţi. Nici Dumnezeu nu vă spune acest lucru. Iar dacă nu vă spune, înseamnă că vă dă de înţeles că nu are rost să vă rugaţi pentru aceasta... Pentru că nici în starea de faţă nu există nimic care să vă poată împiedica mântuirea. Totul constă în buna voinţă şi în starea mântuitoare a inimii. Spre aceasta să se şi îndrepte grija voastră!... Adică să păziţi (se înţelege: cele bune - n.n.); iar cele ce lipsesc, pe acelea să le adăugaţi... Potrivit cărei programe? Potrivit fericirilor... Tot ceea ce este scris în fericiri, trebuie să aveţi în inimă şi iată raiul...

- Dacă vă este vie credinţa, dacă nu aveţi păcate care să vă despartă de Dumnezeu şi să stingă harul Lui, dacă unirea cu Sfânta Biserică şi împlinirea tuturor poruncilor bisericeşti sunt trainice, sigure şi pline de râvnă, atunci starea voastră este mântuitoare şi vă rămâne numai să vă păziţi în această rânduială de viaţă...

Cu această stare şi în mănăstire, şi în afara mănăstirii vă mântuiţi.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 53)