Monahia Ana, de la biserica Sfintei Treimi din Simferopol, povesteşte:

„De zece ani sufeream de o boală a pielii nevindecabilă, pe bază nervoasă. Cei care suferă de această boală ştiu bine cum este. Aveam asemenea mâncărime, că îmi sfâşiam pielea până la os. Tot corpul îmi era plin de răni. Din când în când mă internam la spital, îmi faceau tratament medical, dar ameliorarea era provizorie. Când eram încă la mănăstirea din Toblovsk, am întrebat-o pe bătrâna măicuţă Aleftina:

– Ce să fac ca să mă vindec?

Bătrâna mi-a răspuns:

– Ştiinţa nu te va ajuta. Boala ta este spirituală. Să te rogi şi Dumnezeu te va ajuta.

În urmă cu doi ani am venit aici, la Sfântul Luca. L-am rugat să mă ajute, să mijlocească la Domnul ca să-mi ierte păcatele şi să mă vindece. Să pot cel puţin să îngenunchez. Şi, într-adevăr, Domnul, prin mijlocirile Sfântului Luca, m-a vindecat definitiv. Acum sunt complet sănătoasă şi mă îngrijesc de biserica lui, unde se află şi sfintele sale moaşte”.

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Arhiepiscop Luca 1877-1961. Chirurgul fără de arginți, Traducere Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, pp. 386-387)