Ați întrebat de ce Hristos Domnul a trebuit să Se nască, și să crească, și să se chinuie; de ce nu S-a arătat dintr-o dată din Ceruri în chip de om matur, așa cum, potrivit miturilor eline, se arăta Apollo oamenilor. Ce comparație cu totul necuviincioasă! Cum se poate compara un Om Adevărat cu o nălucă și un Dumnezeu Adevărat cu monstruozitățile născocite?

Pe cât e înălțimea cerului de la pământ, pe atât e înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu față de înțelegerea omenească. Potrivit înțelepciunii Celui Preaînalt, Hristos a trebuit să se arate lumii și ca prunc, și ca tânăr, și ca om matur, ca tuturor să le fie accesibil și să-i câștige pe toți. Dacă El n-ar fi fost nicicând copil, palid și rece ar fi fost cuvântul Lui: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca acestora este Împărăția Cerurilor; și iarăși: adevărat zic vouă, că de nu vă veți întoarce și nu vă veți face precum copiii, nu veți intra întru Împărăția Cerurilor. Dumneavoastră sunteți învățător de copii, și ca învățător gândiți-vă cât de diferită ar fi fost relația dintre dumneavoastră și copii dacă nu ați fi fost niciodată copil.

Hristos putea, fără îndoială, să Se arate lumii și cum voiați dumneavoastră; dar dacă ar fi făcut aceasta, nu mai putea fi pentru neamul omenesc ceea ce voia El, adică învățător și Mântuitor al tuturor, și pildă pentru toate vârstele.

Vă roade gândul că Domnul, prin nașterea Sa neobișnuită, a sporit pentru noi taina ființei Sale. Dar nu era, oare, taina Lui de departe prea mare și prea de nepătruns ca El să Se pogoare fără de veste între oameni, în afara oricărei legături de înrudire cu oamenii? Oare n-ar fi vorbit atunci lumea despre El ca despre o nălucă? Atunci și persoana Lui, iar dimpreună cu ea și învățătura și jertfa Lui, și-ar fi pierdut temeiul real și însemnătatea reală: căci dacă e nălucă, cine dintre noi ar asculta și ar urma o nălucă?

Mai trebuia ca Domnul nostru să Se nască tocmai în felul cum S-a născut ca prin aceasta să arate puterea și să sublinieze însemnătatea nașterii noastre duhovnicești, care stă în centrul învățăturii Lui despre om. După cuvântul Lui: dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. Precum El S-a născut de la Duhul Sfânt din preacuratul trup al Fecioarei Maria, așa și noi ne putem naște duhovnicește de la Duhul Sfânt întru curăția sufletului nostru. Marii duhovnici ortodocși au învățat dintotdeauna că nașterea din nou a omului este condiționată de curăția feciorelnică a sufletului. Cu alte cuvinte, sufletele care se curățesc deplin chiar și de gândurile necurate se fac asemenea sfintei Fecioare, și se învrednicesc prin bunăvoirea lui Dumnezeu să fie sălaș lui Hristos. Dacă nașterea lui Hristos din Fecioara Maria e greu de priceput pentru înțelegerea obișnuită, ea este nespus de folositoare și dătătoare de îmbărbătare pentru toți cei care doresc renașterea duhovnicesc-morală a ființei lor.

Ca atare, liniștiți-vă și mulțumiți înțelepciunii Veșnice că Mântuitorul neamului omenesc S-a născut așa cum El Însuși a găsit că este mai bine. Și strigați împreună cu apostolul Pavel: „O adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu!”. Și salutați-i pe copiii dumneavoastră la școală cu bucurie copilărească: „Hristos S-a născut, copii!”.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2002,  pp. 196-198)