Din scrisoarea dumneavoastră parcă ar curge lacrimi. V-ați ostenit să ajungeți la o poziție înaltă. Ați crezut că prin aceasta veți ajunge îndată la fericire. Și mulți alții din jurul dumneavoastră. Au făcut același lucru. Pentru asta a trebuit să vă luptați, să dați din coate, să treceți prin spaime. Ați socotit că fericirea – ba nu numai, chiar și viața – va începe pentru dumneavoastră. Îndată după dobândirea acelei poziții înalte. Iar până atunci vă priveați ca pe un om nefericit, aproape inexistent. În cele din urmă, ați dobândit ceea ce doreați. Timp de câteva zile v-ați simțit ca născut din nou. După aceea a venit dezamăgirea. Firește, de fericire erați la fel de departe ca și mai înainte. Numai că, înainte credeați că fericirea există – undeva, acolo, în pozițiile înalte –, iar acum ați pierdut și această credință. V-ați înălțat până la nori, dar nu și până la stele. Acum vă căiți amarnic că ați alergat către fericire pe o cale mincinoasă, urmând în această privință multor altora. Ca atare, doriți să vă întoarceți la poziția modestă dinainte, unde povara răspunderii era mai mică, iar ghimpii invidiei mai puțin ascuțiți. Poate că vă va folosi următoarea pildă: Poveste despre banii calpi poleiți cu aur.

Într-un mare parc a fost organizată o serbare populară. Dar fără taxă de intrare nu era nimeni lăsat la serbare. Mulți voiau să intre, însă nu puteau plăti taxa. Atunci, un oarecare bogat vru să încerce patimile omenești și aruncă spre grămada de copii adunați un pumn de bani. Erau monede de aur false, bani calpi, s-au certat, s-au bătut, s-au zgâriat, până ce i-au strâns pe toți. La dinarul de argint nu s-a uitat nimeni, căci fiecare gândea: „Mai de preț este aurul ca argintul”. Cei care înhățaseră banii calpi și îi țineau în mâini se simțeau în acea clipă fericiți cu desăvârșire. Degrabă însă s-a întâmplat un lucru neașteptat și nenorocit pentru ei. Când au ajuns la poarta parcului și li s-a cerut taxa de intrare, s-a arătat că au bani falși și polițiștii i-au dus la închisoare. Înțelept a fost numai unul dintre ei, care a văzut ce se întâmplă cu tovarășii lui, a aruncat repede banii calpi din mână și a alergat de a luat dinarul de argint. Cu acel dinar a plătit taxa și a intrat în parc, la serbare.

Tâlcuire

Serbarea este Împărăția Cerurilor, altfel spus, împărăția fericirii nemuritoare. Banii calpi sunt dorințele trupești și deșertăciunile și amăgirile de sine pământești, care îi depărtează pe oameni de împărăția adevăratei fericiri și îi duc în împărăția chinului și întunericului. Argintul curat este bunătatea lăuntrică și adevărul lăuntric al dreptului. Copiii ce se lăcomesc la strălucirea amăgitoare a lumii acesteia sunt păcătoșii. Copilul din urmă, care a aruncat aurul mincinos și a pus mâna pe argintul adevărat e păcătosul pocăit.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2002,  pp. 161-163)