Compătimind soarta acelora ce s-au dus înaintea noastră în cea de pe urmă călătorie, suntem datori a ne sili să îndreptăm starea lor, întru Iisus Hristos Care a venit pe pământ și pentru mântuirea lor. „Urmează Mie” (Luca 9, 59), acest cuvânt a fost zis celui care cerea să îngroape mai întâi pe părintele său. Iată singurul mijloc de-al ajuta pe cel repausat. Viaţa celor vii, fără credinţa întru Hristos, departe de Duhul Său, nu poate îmbunătăţi starea celor repausaţi.

Apostolul Pavel ne sfătuieşte, cu privire la rugăciunea pentru cei vii ca şi pentru cei adormiţi, să-l imităm pe el aşa cum el însuşi îl imita pe Hristos. „M-am rugat să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru ca fraţii mei să fie mântuiţi". Şi el întindea această rugăciune chiar şi asupra necredincioşilor.

Iată deci până la ce dăruire de sine trebuie să meargă iubirea noastră pentru aproapele, fie pentru vii , fie pentru adormiţi. Trebuie să-ţi dai sufletul pentru mântuirea altuia, pentru morţi ca şi pentru vii. Aşadar, să rugăm pe Domnul să dea iertare după milostivirea Sa repausaţilor noştri.

Repausaţii sunt împăcaţi şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru noi când le dovedim dragostea noastră nu numai prin vorbe, ci mai ales prin fapte, prin adevărul vieţii noastre: „Fiii mei, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Și întru aceasta cunoaştem că din adevăr suntem, și înaintea Lui vom încredinţa inimile noastre, că de ne arată pe noi inima noastră vinovaţi, Dumnezeu mai mare este decât inima noastră și știe toate. Iubiților, de nu ne va arăta pe noi vinovaţi inima noastră, îndrăznire avem către Dumnezeu și orice vom cere vom lua de la dânsul, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui le facem.” (Ioan 3, 18-21), ne învaţă Ioan, Apostolul iubirii creștine. Iubirea noastră pentru repausaţi trebuie să fie pe măsura iubirii ce o are pentru noi Domnul: „Iubiţi-vă unii pe alţii după cum vă iubesc Eu”; iubiți până într-atât încât să vă daţi viaţa pentru mântuirea aproapelui. Iubirea noastră pentru cei repausați se măsoară prin iubirea noastră către Domnul.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 49-50)