Urmează-ți soțul!
Ceea ce e valabil pentru bărbat e valabil și pentru femeie. Așa cum el și-a lăsat părinții și rudele, la fel și dumneavoastră sunteți datoare să rămâneți lângă soț. Evanghelia nu spune să-i urâți pe părinți și să-i nesocotiți, atunci când sunt în nevoi, sau să nu-i vizitați când au nevoie de voi, spune: De aici înainte, de vreme ce v-ați căsătorit, veți trăi cu bărbatul vostru.
Cu soţul dumneavoastră, care a spus că vrea să aveţi acelaşi duhovnic, deşi v-a propus de multe ori acest lucru, n-aţi fost de acord. În parte aveţi dreptate, deoarece creştinul nu trebuie să-şi schimbe duhovnicul, atâta vreme cât este mulţumit cu cel pe care-l are. Însă s-ar putea să aveţi certuri, aşa că spuneţi-i duhovnicului dumneavoastră şi cred că vă va da voie, ca să nu aveţi neplăceri şi supărări cu soţul.
Mi-a spus că l-aţi înştiinţat că, în cazul în care se va muta, nu-i veţi putea lăsa pe părinţii dumneavoastră şi nu-l veţi urma. În Evanghelie se spune: „Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup...Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Matei 19, 5-6).
Ceea ce e valabil pentru bărbat e valabil şi pentru femeie. Aşa cum el şi-a lăsat părinţii şi rudele, la fel şi dumneavoastră sunteţi datoare să rămâneţi lângă soţ. Evanghelia nu spune să-i urâţi pe părinţi şi să-i nesocotiţi, atunci când sunt în nevoi, sau să nu-i vizitaţi când au nevoie de voi, spune: De aici înainte, de vreme ce v-aţi căsătorit, veţi trăi cu bărbatul vostru. Bine ar fi, ca atât cât vă aflaţi în Atena, să fiţi împreună cu părinţii dumneavoastră, ca într-o familie; dar dacă soţul vostru vrea să vă mutaţi în alt loc, trebuie să-l urmaţi, doar dacă el nu vrea ca, din respect şi dragoste faţă de părinţii care au nevoie de dumneavoastră, să încuviinţeze să vă lase acolo.
Cunosc uneltirile şi cursele satanei, care bagă scandal în familii, între fraţi, între soţi, ca să-i facă să se certe, să se gelozească, să se invidieze şi la urmă să se despartă. De aceea te rog, fiica mea, ca în cele ce-ţi spune soţul tău, dacă nu sunt lucruri păcătoase şi împotriva voii lui Dumnezeu, să cedezi şi să faci ascultare, chiar dacă ţi se par grele şi împovărătoare, însă dacă te îndeamnă împotriva legii lui Dumnezeu, să nu asculţi; la celelalte, de dragul liniştii, al iubirii, al armoniei, al fericirii de acum şi a celei veşnice, să faci ascultare şi nu vei pierde.
(Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, 2007, p. 315)
