Păcatele voastre sunt mari, foarte mari. Dar nu există păcat care să biruie milostivirea lui Dumnezeu. Iertarea păcatelor se dă nu pentru meritele noastre, ci din mila iubitorului de oameni Dumnezeu, Care întotdeauna este gata să ierte îndată ce omul se întoarce la El cu căință. Și ne fac nevrednici de iertare nu mărimea și mulțimea păcatelor, ci numai necăința. Păcatele sub acțiunea dezlegării părintelui duhovnic sunt iertate imediat. Însă urma lor rămâne în suflet și ne chinuie. Pe măsura nevoințelor în împotrivirea față de îndemnurile păcătoase, urmele acestea se șterg întru totul, atunci se sfârșește și chinul. Sufletul va fi încredințat de iertarea păcatelor.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, p. 239)