Cine eşti şi ce eşti, nu scrii. Te semnezi însă ca „ateu şi bun patriot“. Spui că îţi însuşeşti principala dogmă a ateilor moscoviţi, cea despre inexistenţa Dumnezeirii, iar toate celelalte pe care le propovăduiesc ei le respingi ,și rămâi... bun patriot. Sărace omule, cine te-a împins pe un alunecuș unde nu ai cum să te uiți? Căci de ce o să te apuci ca să te întorci la înălţimea de unde ai alunecat la vale? Ţi-ai pierdut credinţa, aşadar, ai rupt legăturile ce te legau de Făcătorul tău, ţi-ai întins amândouă mâinile în mâinile satanei şi crezi că te ţii unde vrei tu! Ateii moscoviţi sunt consecvenţi, tu nu eşti consecvent. Lepădându-se de Dumnezeu, ei au sfârşit prin a se lepăda şi de toate celelalte valori, până la capăt: de căsătorie, şi de patrie, şi de suflet, şi de conştiinţă, şi de morală. Iar tu, după ce L-ai părăsit pe Dumnezeu, socoţi că ţii toate celelalte. Ei sunt consecvenţi pe calea cea rea, iar tu nu eşti consecvent. Nu poţi să-ţi însuşeşti principala lor dogmă distrugătoare, din care vine tot restul distrugerii în toate domeniile şi în toate direcţiile, şi totuşi să te ţii într-un loc pe care îl vrei tu. Ai de ales: fie să nu păşeşti deloc pe calea lor alunecoasă, fie să cazi cu ei până la capăt în prăpastie. Dacă Dumnezeu nu ar exista, cum afirmă ei în nebunia lor, oamenii ar fi o mulţime de omizi create de hazard şi care, după părerea lor, trebuie doar puse deopotrivă la îngrăşat în vederea morţii. Aceasta este a doua lor dogmă ca însemnătate: a-i pune la îngrăşat pe toţi oamenii deopotrivă pentru abatorul morţii - fiindcă tăgăduind credinţa în atotputernicul Dumnezeu, au rămas cu credinţa în atotputernica moarte. Ca atare, când vorbesc despre „raiul pe pământ“ ei vorbesc de fapt despre o masă pusă pe dintele morţii. Să ştii că cel ce îl pierde pe Dumnezeu din minte şi din inimă se simte dintr-o dată dezlegat de toate îndatoririle, golit de toate nădejdile, întunecat cu mintea şi otrăvit cu inima. Uciderea este atunci pentru ei la fel de îndreptăţită ca sinuciderea; căsătoria e pentru ei o comedie, dragostea de copii prostie, dragostea de patrie una şi mai mare, prietenia - înhăitare. Căci toată lumea este pentru ei staul de vite fără păstori, iar viaţa un mucegai întâmplător pe umerii pământului. Toate acestea decurg în mod logic pentru cel ce îl tăgăduieşte pe Dumnezeu. Iar pe tine unde te-a dus mintea ? „Ateu şi bun patriot“! Vai de ţară cu aşa nişte patrioţi, şi de poporul cu conducători al căror felinar e stins! Când vor pieri păcătoşii, vei vedea, spune prorocul (Ps. 36,34). Ori n-ai văzut până acum, ori nu ai auzit cum au trecut oamenii şi mulţimile de oameni fără credinţă în Dumnezeu? Dacă voi începe să-ţi înşir numele lor începând cu vremurile vechi şi până în ziua de astăzi, va fi nevoie de mult şi de multă cerneală. Îi va sfărâma - păzeşte-te ! -, îl va sfărâma Cel preaînalt pe ateu în viitor cum l-a sfărâmat şi în trecut - îl va zdrobi pe el cum se zdrobeşte vasul olarului, spune Scriptura. Aşadar, păstrează-ţi viaţa şi raţiunea - iar pe acestea două omul poate să şi le păzească numai cu ajutorul Dăruitorului vieţii şi al raţiunii.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 2, Editura Sophia, București, 2008, pp. 89-90)