- Ce valoare are Rugăciunea inimii?

- Rugăciunea inimii este o chestiune la modă acum. Când eram eu tânăr nu prea știau mulți despre ea. Știau călugării, poate o făceau unii dintre preoți, care o învățau pe la Teologie. Nu-i chiar așa de complicată precum se prezintă. S-au scris cărți întregi, cu multe aprecieri în legătură cu rugăciunea. Rugăciunea, de fapt, rugăciunea de toată vremea, cum îmi place mie să spun, este la nivelul celui ce se roagă, e o practică pentru credinciosul care vrea să intre în legătură cu Dumnezeu, o practică prin care noi înșine ne descoperim, ajungem să știm despre noi, despre gândurile care se ivesc în mintea noastră, ca roade ale stării noastre, ale așezării noastre. V-am mai spus și altădată că există niște surse de bine și de rău în om, o încărcătură negativă, adusă din străfundurile existenței, care reprezintă în noi pe înaintașii noștri, pe părinții, bunicii, străbunicii noștri, etc.

Avem în noi o încărcătură care trebuie lichidată, pentru că, de fapt, ea nu este a noastră, ci este a altora în noi. Bineînțeles, a noastră e pentru că este în noi, însă trebuie lichidată și se înlătură prin limpezirea minții, prin limpezirea interiorului, în măsura în care omul este în legătură cu Dumnezeu și se silește să cunoască gândurile care-i vin în minte și să înlăture tot ce-i rău, păstrând ceea ce este bun. Mai este o sursă de răutăți: impresiile din afară, pe care și le bagă omul în suflet, mai ales acum, când poate vedea atâtea imagini necuviincioase sau poate citi lucruri ce hrănesc patimile cele rele. După aceea, după ce se limpezește sufletul, fiecare se menține și se susține în lucrarea rugăciunii. Nu trebuie niciodată să fim exclusiviști, ci se cuvine să ne împlinim toate datoriile pe care le avem. Când mintea e liberă, ziceți: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!. Se recomandă să se spună această rugăciune la nivelul gândului și lipită de respirație. Nu e absolut necesar să se facă după o regulă anume, nu e un avantaj spiritual atunci când folosești o oarecare metodă, dar e o ritmizare și se recomandă să se facă așa - legată de respirație. Cine nu reușește așa, face cum poate și Dumnezeu ne miluiește, pentru că mila lui Dumnezeu o cerem.

(Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieții noastre, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 51-53)