Vasile Ungureanu s-a născut la 27 februarie 1912 în comuna Vânători, județul Neamț. A urmat școala primară în satul natal, Școala de Meserii din Târgu Neamț și Școala de Cântăreți bisericești din Iași.

În 1940 s-a înscris la Academia de Muzică „George Enescu” din Iași, dar a urmat-o doar un an, deoarece a fost trimis pe frontul de Est. În perioada școlarizării de la Iași a fost paraclisier la Biserica Talpalari din Iași.

Pentru apartenență la Mișcarea legionară, pentru care nu am găsit detalii în materialele de arhivă consultate, între 1938-1940 a fost internat în lagărele de la Miercurea Ciuc și Vaslui.

Pe frontul de Est, în 1942, la Cotul Donului, este luat prizonier de către sovietici. Cunoaște lagărele sovietice de la Azbest și Tambor, unde acceptă să se înroleze în Divizia „Tudor Vladimirescu”. În această unitate luptă până la Oradea, când se îmbolnăvește, fiind nevoit să se interneze în spital, mai întâi la Alba Iulia, apoi la „Filantropia” din București.

În 1946 se reînscrie la Academia de Muzică de la Iași, totodată ocupând postul de cântăreț bisericesc la Biserica „Mitocul Maicilor”.

Pentru că figura ca legionar în evidențele fostei Siguranțe și pentru că se dovedea duplicitar în raport cu autoritățile comuniste (nu se reeducase prin apartenența la divizia militară prosovietică), la 15 mai 1948 a fost arestat de Siguranța comunistă.

Prin Sentința nr. 292 din 11 martie 1949 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 2 din 9 noiembrie 1950 a Curții Militare de Casație și Justiție pedeapsa i-a fost redusă la 12 ani. În cadrul aceleiași condamnări a fost contopită Sentința nr. 153 din 4 iunie 1948 a Tribunalului Militar Craiova, prin care Vasile Ungureanu primise 1 an închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

A trecut prin penitenciarul Aiud, apoi prin colonia de muncă de la Baia Sprie (mai 1955). La 10 aprilie 1961 a fost eliberat din penitenciarul Craiova.

Prin Hotărârea nr. 3 din 5 septembrie 1963 a Consistoriului protopopesc din Iași, Ungureanu a fost pedepsit cu suspendarea din funcție pe perioada detenției, fiind astfel reabilitat. Cu toate acestea, el a lucrat ca muncitor la Fabrica de cherestea de lângă Mănăstirea Neamț, apoi la „30 decembrie” din Târgu Neamț.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 152)