Vremea ducerii de aici soseşte, să vă sârguiţi, dar, a vă îngriji şi a vă găti de sufletele voastre, de vreme ce, după ducerea de aici, roadă de pocăinţă sau de faptă bună să nu socotească cineva că va face. Că în iad, se zice: „Cine se va mărturisi Ție?”. Aici sunt nevoințele și ostenelile, iar acolo cununile şi plăţile, după legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrăjmaşii, cei văzuţi şi nevăzuţi, iar acolo răsplata cea din vitejie şi din izbândă. Aici este sârguinţa, iar acolo cinstea şi mărirea. Aici este cumpărarea nevoinţelor, iar acolo adunarea câştigului. Aici, ca în scurt să spunem, lucrările binelui şi ale răului se fac, iar acolo este răsplătirea acestora.

Deci, dar, pentru urmarea şi îndulcirea cea vremelnică a păcatului, nu numai că ne lipsim de bunătăţile cele veşnice, ci încă și muncilor celor fără de sfârşit ne dăm, că, zice Domnul: „Vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Matei, 25, 46).

Deci, mai întâi, credinţa cea tare către Dumnezeu, neclintită în sufletele noastre, din toată puterea să o păzim. Dar încă şi a îndrăzni ne porunceşte Mântuitorul, zicând: „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”. Şi iarăşi: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă, ci vă temeţi mai mult de Cel ce poate şi sufletul şi trupul să le arunce în gheenă. Adevărat, zic vouă, de acela să vă temeţi". Și pomenirea de rău să nu o ţineţi, ca întru mânia voastră, să nu apună soarele. Iar de va intra gând necurat întru cineva, apoi, îndată, sârguindu-se, să-l piardă pe acela cu rugăciunea. Că zice: „Fiţi sfinţi, precum Eu sfânt sunt!”. Iar de lăcomie de averi, ca de ceea ce este maică a slujirii de idoli, să fugiţi. Şi încă mai vârtos, să iubiţi cumpătarea.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 352-353)