Din punct de vedere liturgic, Sfântul și Marele Post al Paștilor începe cu slujba Vecerniei din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită și „Vecernia de umilință” sau „Vecernia Iertării”, constituind astfel prima slujbă a bisericii care se oficiază în acest post. Timp de 40 de zile – în afară de Săptămâna Pătimirilor – vom călători ca oarecând poporul evreu prin pustie, prin mijlocul acestei lumi, lăsând cele pământești și căutând mai mult pe Dumnezeu.

Vecernia Iertării este o rânduială de o profunzime duhovnicească aparte. În cadrul ei, după Vohodul Mare „Lumină lină” și Prochimenul Mare: „Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab mă auzi! Ia aminte spre sufletul meu şi-l mântuieşte pe el”, preotul va lăsa veșmintele luminoase care au fost luate la începutul slujbei și va îmbrăca veșmintele cernite, simbolizând intrarea mult mai profundă în spațiul pocăinței, al smereniei și al iertării.

După rugăciunea „Tatăl nostru”, la strană se cântă troparele Postului Mare, apoi se va rosti rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoţită de metanii mari și stihurile corespunzătoare: „Doamne și Stăpânul vieții mele...”.

La sfârşitul Vecerniei, preotul se închină spre credincioşi şi îşi cere iertare, iar cei prezenţi răspund cu cuvintele: „Dumnezeu să te ierte, părinte sfinţite!”. Apoi, credincioşii vin pe rând pentru a săruta Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce din mâna preotului, cerând astfel ajutor de la Dumnezeu şi binecuvântare pentru post. 

Toate aceste rânduieli au în centrul lor virtutea iertării. Iertarea este considerat semnul văzut al iubirii lui Dumnezeu pentru omul cel căzut, începând cu protopărinții noștri, Adam și Eva. Iertarea este lumină din Lumina Învierii lui Hristos, lumină care luminează întunericul păcatelor și al viciilor noastre. Pentru că, fără a cere iertare și a ierta, nu vom putea păși niciodată în Împărăția lui Dumnezeu!