Iisus Hristos ne învaţă pe toţi că nu este mântuire fără mărturisirea regulată a păcatelor la duhovnic şi fără iertare, dezlegare şi pocăinţă, adică părăsirea păcatelor.

Momentul haric principal al Sfintei Spovedanii este momentul dezlegării păcatelor pe care o face preotul la urmă, prin punerea mâinilor în chipul crucii pe capul credinciosului, zicând aceste cuvinte: „Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, p. 8)