„Chiar dacă simţim că rugăciunea noastră nu este fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit, totuşi să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge să ne rugăm cum trebuie. Sufletul se încălzeşte încetul cu încetul prin şederea îndelungată în faţa lui Dumnezeu, prin cugetarea permanentă la lucrarea lui Dumnezeu, la sfârşitul nostru, la minunile pe care Dumnezeu le face în fiecare clipă cu noi. Cu timpul, sufletul va căpăta deprindere, va dori rugăciunea aşa cum trupul are nevoie de aer şi de apă.”