Credința celor ce n-au văzut

Dacă cineva primeşte și crede ceea ce n-a văzut, atunci cinsteşte prin credinţa cea mai vrednică de preţuire pe Cel propovăduit.

Hristos declară fericiţi pe cei ce vor crede fără să vadă, căci vor fi cu adevărat vrednici de admiraţie. Şi pentru care pricină? Credinţa neîndoielnică se datorează celor pe care le vedem, căci atunci nimic nu ne îndeamnă la îndoială.

Dar dacă cineva primeşte ceea ce n-a văzut şi crede ca adevărate cuvintele aduse la urechi de cel ce îi comunică cele tainice, atunci cinsteşte prin credinţa cea mai vrednică de preţuire pe Cel propovăduit.

De aceea, e declarat fericit tot cel ce va crede prin glasul Sfinţilor Apostoli, care au fost ei înşişi văzători ai faptelor lui Hristos şi „slujitori ai Cuvântului,” cum zice Luca (Luca 1, 2). Lor e necesar să le dăm atenţie, dacă suntem iubitori ai vieţii veşnice şi râvnim cu adevărat să ne sălăşluim în lăcaşurile cele de sus.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p.811)

De la același autor

Ultimele din categorie