Hristos declară fericiți pe cei ce vor crede fără să vadă, căci vor fi cu adevărat vrednici de admirație. Și pentru care pricină? Credința neîndoielnică se datorează celor pe care le vedem, căci atunci nimic nu ne îndeamnă la îndoială.

Dar dacă cineva primește ceea ce n-a văzut și crede ca adevărate cuvintele aduse la urechi de cel ce îi comunică cele tainice, atunci cinstește prin credința cea mai vrednică de prețuire pe Cel propovăduit.

De aceea, e declarat fericit tot cel ce va crede prin glasul Sfinților Apostoli, care au fost ei înșiși văzători ai faptelor lui Hristos și „slujitori ai Cuvântului,” cum zice Luca (Luca 1, 2). Lor e necesar să le dăm atenție, dacă suntem iubitori ai vieții veșnice și râvnim cu adevărat să ne sălășluim în lăcașurile cele de sus.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, p.811)