Cel ce cu puțin înainte era zăbavnic în a crede în Hristos s-a vindecat în scurt timp cu desăvârșire. Au trecut numai opt zile, și piedicile necredinței au fost desființarea de Hristos, Care i-a arătat urmele cuielor și coasta.

Dumnezeieștii ucenici nu erau eliberați de îndoieli, deși Îl văzuseră pe Domnul. Ei credeau că nu este cu adevărat Cel care fusese înainte cu ei și conviețuise împreună cu ei și fusese răstignit pe cruce, ci era mai degrabă un duh care luase chipul Mântuitorului și imita forma figurii pe care o știau. Ei căzuseră în această amăgire nu fără motiv, deoarece El pătrunsese în chip minunat prin ușile încuiate, deși trupul pământesc ar fi avut nevoie de un spațiu liber pentru a intra sau de o deschidere a ușilor, potrivită mărimii trupului.

Domnul nostru Iisus Hristos i-a arătat lui Toma coasta Sa și rănile din trup spre folosul nostru, prin acela încredințându-i pe toți. Este redat numai cuvântul lui Toma, care exprimă îndoiala tuturor: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, pp.808-809)