Martorii şi mărturisitorii Învierii Domnului - Pastorală la Învierea Domnului, anul 2015, a Înaltpreasfinţitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului

,,Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14).

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Hristos a înviat!

Iată că am săvârşit perioada postului şi am ajuns la sfârşitul celor 40 de zile care sunt încununate de praznicul Învierii Domnului. Acest post nu a fost aşezat întâmplător înaintea acestei mari sărbători, ci el a fost gândit de Sfinţii Părinţi ca o pregătire pentru a înţelege şi a ne face părtaşi pe cât putem tainei Învierii Domnului. Mântuitorul Însuşi a postit 40 de zile înainte de a începe propovăduirea Evangheliei, dându-ne astfel exemplu, aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,de aceea şi Iisus posteşte patruzeci de zile, ca să ne arate leacurile mântuirii”[1].

În urma pregătirii prin post şi rugăciune ne facem părtaşi luminii Învierii şi la rândul nostru vestim Învierea Domnului, devenind astfel mărturisitori ai Învierii Lui.

Pe lângă faptul că toţi creştinii sunt mărturisitori ai Învierii Domnului, au fost şi martori direcţi ai Învierii Acestuia, martori ce au vestit această taină. Deşi numim martori ai Învierii pe femeile mironosiţe şi pe Sfinţii Apostoli fiindcă L-au văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos după Înviere, ei nu au participat la momentul exact al Învierii Domnului, căci Mântuitorul a trecut prin piatra de la uşa mormântului aşa cum a trecut prin uşile încuiate, când li S-a arătat Apostolilor după Înviere şi tot ce ştim despre taina Învierii aflăm de la Sfântul Apostol Pavel care spune că Trupul Domnului supus putrezirii, prin înviere S-a îmbrăcat întru neputrezire, Trupul Lui muritor S-a îmbrăcat întru nemurire; Trupul cel firesc S-a schimbat în Trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 44, 53); moartea a fost înghiţită de viaţă (II Corinteni 5, 4). Hristos o dată înviat din morţi, nu mai moare pentru că moartea nu mai are stăpânire peste El (Romani 6, 9).

În iconografia ortodoxă, Învierea Domnului este reprezentată îndeosebi prin două scene ce ţin să arate această mare taină. Într-una din reprezentările iconografice ale Învierii Domnului, este înfăţişată pogorârea la iad a Mântuitorului şi ridicarea protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, aşa cum reiese şi din cântările pascale: ,,Adam prin înşelăciune împiedicându-se, jos s-a pogorât în prăpastia iadului; dar Tu, Cel ce eşti din fire Dumnezeu milostiv, Te-ai pogorât spre căutarea Lui şi, pe umeri purtându-l, împreună l-ai înviat”[2].

Astfel, având în vedere că primii care au aflat de biruinţa Mântuitorului asupra morţii sunt protopărinţii noştri, Adam şi Eva, îi putem numi pe aceştia martori ai Învierii Domnului.

Mântuitorul Iisus Hristos nu se coboară în iad ca pedeapsă pentru păcat, fiindcă El nu a avut păcat, ci pogorârea Lui la iad ,,trebuie înţeleasă ca o apropiere specială a Sa de sufletele de acolo, pentru ca acelea care au pus în viaţa de aici prin credinţă o temelie a mântuirii lor să poată, prin această apropiere a lui Iisus de ele, să se înalţe la mântuire”[3].

Biruinţa lui Hristos asupra morţii are loc în momentul morţii Acestuia pe Cruce ,,aşadar, învierea ca fapt în adâncime şi în spirit s-a petrecut exact în momentul morţii şi moartea e premisa învierii trupului, această înviere cu trupul s-ar fi putut înfăptui îndată după moarte; dar, pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie oamenilor, a lăsat Trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi în acest timp s-a coborât cu sufletul la iad”[4].

În aceeaşi icoană a pogorârii la iad a Mântuitorului, Acesta este reprezentat stând cu picioarele pe două uşi care sunt aşezate sub formă de cruce. Aceste uşi reprezintă uşile iadului care au fost sfărâmate de Mântuitorul Hristos. El a sfărâmat uşile iadului prin puterea dumnezeiască, căci El este în acelaşi timp Dumnezeu şi om.

Într-o altă reprezentare iconografică a Învierii Domnului sunt înfăţişate femeile mironosiţe care stau lângă mormântul Mântuitorului, iar îngerul le arată mormântul gol şi giulgiurile cu care a fost înfăşurat Trupul Domnului.

Cu toate că din Sfintele Evanghelii aflăm că primii martori ai Învierii sunt femeile mironosiţe care au venit la mormânt dis-de-dimineaţă ca să ungă cu aromate Trupul Mântuitorului, totuşi nu ele sunt cele care L-au văzut primele pe Domnul Iisus înviat, ci aşa cum dau mărturie Sfinţii Părinţi, Maica Domnului este cea care L-a văzut prima pe Mântuitorul înviat.

Una dintre cele mai vechi reprezentări ale icoanei Învierii ne prezintă lângă mormântul Domnului două femei cărora îngerul le arată mormântul gol şi giulgiurile, una dintre femei este îmbrăcată într-un veşmânt roşu care are pe el trei stele. Culoarea roşie este folosită în iconografia ortodoxă pentru veşmântul Maicii Domnului iar cele trei stele care arată întreita feciorie a Maicii Domnului:  înainte de naşterea, în timpul naşterii şi după naşterea lui Iisus Hristos[5].

Sfinţii Evanghelişti nu o menţionează pe Maica Domnului ca martor al Învierii, ci pe femeile mironosiţe şi pe Sfinţii Apostoli deoarece mărturia unei mame în favoarea fiului ar fi fost pusă sub semnul îndoielii şi nu ar fi fost primită de iudei. Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei spune: ,,După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă mormântul” (Matei 28, 1), astfel ,,cealaltă Marie” este Maica Domnului.

De altfel, este de neconceput că Maica Domnului a stat tot timpul lângă Mântuitorul în timpul pătimirii Lui, iar în timpul Învierii Lui ea să nu fi fost prezentă. Despre faptul că Maica Domnului a stat aproape de Crucea Mântuitorului găsim mărturie în Sfintele Evanghelii, dar şi în scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul care spune: ,,atunci când a avut loc încercarea Domnului şi alte femei Îl însoţeau la Răstignire, ele stăteau departe, şi când L-au răstignit, de asemenea stăteau departe şi priveau. Însă cele două Marii iubeau mai aprins pe Domnul şi participau la neliniştile Maicii Sale preacurate şi la durerile ei, când vedeau îndrăzneala şi curajul cugetului ei, cât de aproape se găsea de Crucea Fiului ei”[6].

Aşa cum citim în Sfintele Evanghelii şi cum reiese şi din cuvintele de mai sus ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, Maica Domnului nu s-a despărţit de Mântuitorul în timpul Pătimirii Lui, ci a stat lângă El, suferind împreună cu El aşa cum îi proorocise dreptul Simeon că prin sufletul ei va trece sabie (Luca 2, 35).

Maica Domnului nu s-a despărţit de Mântuitorul în timpul pătimirii Lui şi la fel a stat lângă mormântul Acestuia, cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorul care spune: ,,dar Maica fără prihană nu se despărţea de mormânt, şi vedea şi auzea tot ce se petrecea şi se spunea. A văzut marele cutremur care i-a trezit pe cei ce dormeau dintru început, care a adormit străjile şi a rostogolit piatra şi mai apoi din nou trezirea străjilor şi intrarea lor în cetate. Toate acestea n-au putut să le vadă femeile care s-au dus şi care s-au întors mai apoi, dar fericita Maică a Domnului, robită de dragostea Fiului ei, şi care a rămas fără să se despartă de mormânt, a fost martorul ocular la toate acestea şi a văzut şi slăvita Sa înviere”.[7]

Fiind Maica lui Dumnezeu şi cea care Îl născuse pe Acesta se cuvenea ca tot ea să fie cea care Îl va vedea întâi pe Mântuitorul înviat: ,,de aceea, înaintea tuturor ea a primit vestea Învierii şi a fost socotită vrednică să vadă înaintea tuturor pe Domnul şi Fiul ei, vedenie dumnezeiesc de frumoasă şi piscul tuturor bunurilor dorite, şi a auzit vocea Sa dulce şi a crezut tuturor tainelor providenţei Sale, mai întâi pe cele ale Întrupării Sale, iar acum şi pe cele ale Învierii Lui”[8].

Aşadar, din analiza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii reiese că primul martor al Învierii Domnului a fost Maica Sa  Preacurată, căci aşa cum ea a fost ,,uşa” prin care Mântuitorul a intrat în lume, se cuvenea ca ea să fie prima care-L va vedea pe Fiul ei înviat, ca Biruitor al morţii.

Dintre femeile mironosiţe, cea care L-a văzut întâi pe Mântuitorul Hristos este Maria Magdalena. În Sfintele Evanghelii este descrisă întâlnirea Mariei Magdalena cu Domnul Iisus Hristos înviat. Din această întâlnire trebuie să reţinem următoarele aspecte:

Maria Magdalena nu Îl recunoaşte pe Mântuitorul înviat ,,ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.” (Ioan 20, 14). Acest lucru s-a datorat faptului că după Înviere Trupul Domnului a fost copleşit de lumina dumnezeiască, aşa cum s-a întâmplat şi pe Muntele Tabor în timpul Schimbării la Faţă. Acest lucru nu înseamnă că Trupul Domnului a devenit altceva după Înviere, ci trebuie să înţelegem că ,,Învierea aşează pe Domnul într-o altă dimensiune, care nu mai poate fi percepută ca o realitate a lumii de jos. Mântuitorul, odată înviat şi proslăvit, este dincolo de realitatea sensibilă şi nu mai poate fi circumscris de nimeni şi de nimic. Numai dacă El vrea Se mai face cunoscut cuiva”[9]. Trupul Domnului înviat este acelaşi cu Trupul Domnului atunci când Acesta a fost răstignit, numai că după Înviere Trupul este copleşit de harul dumnezeiesc, dar fără ca Trupul Domnului să fie schimbat în altceva.

După ce Maria Magdalena Îl recunoaşte pe Mântuitorul înviat sau mai bine zis după ce Mântuitorul i Se descoperă, îi spune acesteia: ,,nu te atinge de Mine, căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu” (Ioan 20, 17). Mântuitorul îi spune acest lucru Mariei Magdalena nu fiindcă El S-ar fi întinat de atingerea ei, ci vrea să arate că de acum înainte cel ce vrea să se atingă de El, să se împărtăşească de El, trebuie să primească mai întâi pe Duhul Sfânt: ,,înainte de Învierea din morţi Domnul nostru trăia alături de cei drepţi şi de cei păcătoşi şi nu respingea pe nici unul dintre cei ce se apropiau de El ş…ţ, dar, după ce a împlinit toată iconomia, a răbdat crucea şi moartea şi a înviat, a arătat că firea Sa e mai tare ca moartea, pentru aceasta de acum împiedică pe cei ce vin la El să se atingă de Sfântul Lui Trup, făcând din aceasta un chip al Tainei Împărtăşirii de El ş…ţ deci, Maria Magdalena nu s-ar fi oprit de la atingerea Trupului Său dacă umanitatea ar fi primit Duhul Sfânt”[10].

Deci şi noi, cei ce dorim a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, trebuie ca mai întâi să ne pregătim prin post, rugăciune şi spovedanie şi numai după ce sufletul nostru s-a făcut sălaş al Duhului Sfânt să îndrăznim a ne apropia de Preasfintele Taine. 

Ce ar mai trebui să reţinem este că după ce Maria Magdalena Îl vede pe Mântuitorul înviat, tristeţea şi mâhnirea ei dispar şi sunt înlocuite de bucuria vederii lui Hristos cel Înviat. Acest lucru ne arată că Mântuitorul Hristos a venit să elibereze pe om de robia păcatului şi a morţii, iar dezrobirea vine prin Învierea Domnului care a adus bucuria şi nădejdea vieţii veşnice.

 

Dreptmăritori creştini,

Dintre Sfinţii Apostoli, cei ce s-au încredinţat primii de Învierea Domnului sunt Apostolii Petru şi Ioan, care aşa cum aflăm din Sfintele Evanghelii, au alergat primii la mormânt după vestirea Învierii de către femeile mironosiţe.

Sfântul Apostol Petru este cel care intră primul în mormântul în care fusese pus Hristos, şi vede ,,giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc”(Ioan 20, 6-7), asemenea şi Sfântul Apostol Ioan vede giulgiurile şi mahrama. Astfel, cei doi Apostoli deşi nu au văzut pe Domnul, ei s-au încredinţat de Învierea Acestuia.

Apoi, Mântuitorul Se arată Apostolilor care stăteau ascunşi de frica iudeilor, intrând la ei prin uşile încuiate, arătând astfel că: ,,deşi are un Trup real, Mântuitorul Îşi arată în felul acesta puterea Sa dumnezeiască negrăită, care depăşeşte legile fizicii şi înţelegerea omenească”[11].

Mântuitorul Se arată ucenicilor Săi, dorind să-i încredinţeze pe aceştia deplin de Învierea Sa, arătându-le acestora ,,mâinile şi coasta Sa”(Ioan 20, 20). Mântuitorul face acest lucru deoarece ,,trupul înviat al Domnului, chiar făcut uneori vizibil, este atât de schimbat încât El trebuie să convingă pe ucenici de identitatea Lui, prin urmele Crucii”[12].Trupul Domnului înainte de Răstignire este acelaşi cu trupul Domnului după Înviere, dar după Înviere Trupul este transfigurat de lumina dumnezeiască, lumina Duhului Sfânt.

Tot pentru a-i încredinţa pe Apostoli de realitatea Trupului Său, Mântuitorul le cere ceva de mâncare, nu pentru că I-ar fi fost foame, ci pentru a-i încredinţa deplin de realitatea Trupului Său, fiindcă acesta era aşa de cuprins de lumina dumnezeiască încât părea a fi duh deoarece ,,Trupul Mântuitorului rămâne după Înviere până la Înălţare în lumină şi va fi permanent copleşit de lumină după Înălţare”[13]. Acest lucru arată că ,,Domnul  Iisus Hristos, deşi păstrează structura Trupului Său cunoscută de Apostoli, totuşi este cuprins de lumina slavei divine”[14].

În această atmosferă de bucurie a Învierii are loc trimiterea la propovăduire a Sfinţilor Apostoli, iar pentru aceasta primesc Duhul Sfânt, adică sunt hirotoniţi de Mântuitorul Hristos care ,,a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).

Deci, prin Taina Hirotoniei, care a fost instituită de Mântuitorul Iisus Hristos este transmis harul Duhului Sfânt la toţi episcopii şi preoţii până în zilele noastre şi astfel aceştia devin şi ei, ca Sfinţii Apostoli, mărturisitori ai Învierii Domnului.

Martor al Învierii Domnului este şi Apostolul Toma, care nefiind în ziua Învierii alături de ceilalţi Apostoli atunci când aceştia îi spun: ,,Am văzut pe Domnul!” (Ioan 20, 25) el le răspunde: ,,dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”(Ioan 20, 25). Răspunsul lui Toma nu este o dovadă a necredinţei lui în Învierea Mântuitorului fiindcă el ,,ştia că Domnul este Viaţa prin fire şi are puterea de a desfiinţa moartea şi stăpânirea stricăciunii […] el nu se putea îndoi că Domnul a înviat, dar avea şi el o dorinţă firească: să-L vadă pe Domnul şi să se încredinţeze deplin că a înviat”[15].

Apostolul Toma credea că odată ce a înviat Mântuitorul nu mai poate fi văzut cu ochii trupeşti, trupul dispărând iar locul lui fiind luat de duh. Prin pipăirea rănilor Mântuitorului, Toma şi ceilalţi Apostoli cred cu adevărat ,,că Trupul care a atârnat pe Cruce şi a gustat moartea a fost făcut viu de Dumnezeu”[16].

Faptul că Apostolii nu s-au încredinţat imediat de Învierea Domnului se datorează mai multor factori: în primul rând, ei erau cuprinşi de tristeţe şi frică, fiindcă nu înţelegeau deplin Scripturile, căci nu primiseră încă Duhul Sfânt; în al doilea rând, credeau că Mântuitorul va învia dar nu ştiau în ce fel se va petrece acest lucru. Toate cele enumerate arată că Apostolii ,,nu au fost oameni creduli şi sentimentali, căci ei au trecut printr-o analiză critică adevărul şi realitatea învierii, tocmai pentru că aveau conştiinţa că Învierea trebuie să fie piatra de temelie a creştinismului”[17].

 

Iubiţi fii şi fiice întru Hristos Domnul,

Anul acesta a fost declarat de Sfântul Sinod drept Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii.

Sfântul Ioan Gură de Aur şi păstorii de suflete din eparhii au fost şi ei mărturisitori ai Învierii Domnului, căci ,,vocaţia păstorilor de suflete (episcopi şi preoţi) şi a întregii Biserici se fundamentează pe mărturisirea Învierii Domnului”[18].

Prin vestirea şi propovăduirea Învierii Domnului a fost alungată tristeţea cauzată de moarte, a fost alungat întunericul păcatului şi viaţa pământească a primit un sens şi o finalitate în viaţa veşnică, care este promisă de Hristos nu numai sufletelor ci şi trupurilor.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim şi noi mărturisitori ai Învierii Lui, căci nu numai păstorii, episcopi şi preoţi, trebuie să o mărturisească, ci noi toţi cei ce suntem creştini suntem datori să o mărturisim ca fii ai Aceluiaşi Tată ceresc şi fraţi ai Domnului Iisus Hristos Cel înviat a treia zi din morţi.

Vă reamintim, iubiţi părinţi, fraţi şi surori, că în Duminica a 3-a după Paşti, a Mironosiţelor, în ziua de 26 aprilie, vom prăznui ,,Aducerea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în Mitropolia Olteniei”,sărbătoare ce are o însemnătate deosebită pentru Arhiepiscopia noastră şi de aceea Vă îndemnăm să veniţi cu toţii ca să prăznuim şi să ne rugăm împreună Sfântului Ierarh Calinic, ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului, ca acesta să mijlocească pentru noi la tronul Preasfintei Treimi.

Ne rugăm lui Dumnezeu ca sărbătoarea Învierii Domnului să aducă în casele tuturor bucurie, pace, sănătate şi mântuire, adresându-Vă totodată salutul pascal: Hristos a înviat!

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† VARSANUFIE
Arhiepiscopul Râmnicului

 

[1]Sfântul Ioan Gură De Aur, Omilii la Matei, trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, col. PSB,  vol. 23, Ed. IMBOR, Bucureşti, 1994, p. 154.

[2]Penticostar, Duminica a VII-a după Paşti (a Părinţilor de la Sinodul I ecumenic), ediţia a V-a, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1936, p. 267.

[3]Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 337.

[4]Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos..., p. 333.

[5]Pr. Prof. Mircea Chialda, „Preacurata Fecioara Maria, Maica Dommnului”, în Studii Teologice, XXXIII (1981), nr. 5-6, p. 330.

[6]Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viaţa Maicii Domnului, trad. şi postfaţă Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 87.

[7]Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viaţa ..., p. 88.

[8]Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viaţa ..., p. 88.

[9]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii vremilor în Iisus Hristos, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2013, p. 614.

[10]Sfântul Chiril Al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, 12, nota 2160, traducere, introducere şi note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, în col. PSB, vol. 41, ED. IBMBOR, Bucureşti, 2000, pp. 792-793.

[11]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 627.

[12]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 629.

[13]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 629.

[14]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 629.

[15]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 638.

[16]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 639.

[17]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 608.

[18]† Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iconomia plinirii...,p. 609.

Ultimele din categorie