Un ctitor reîntemeietor în modernitate: Cuviosul Varnava de la Pângăraţi

Și astăzi, locuitorii din satele de pe Valea Bistriţei vorbesc cu respect şi recunoştinţă despre arhimandritul Varnava, un stareţ al Mănăstirii Pângăraţi din trecut. Unii spun că îi învăţa pe copii carte şi îi recomanda de preoţi la sate; alţii, că era renumit în partea locului ca mare duhovnic şi părinte al tuturor. Părintele Varnava le-a făcut biserică în sat şi totodată, a înnoit Mănăstirea Pângăraţi.

Cuviosul Varnava s-a născut într-un sat de pe valea Bistriţei și a intrat de copil în Mănăstirea Pângăraţi pentru a învăţa carte. Nu s-a mai întors la casa părintească. Fiind iubitor de Hristos şi râvnitor la cele duhovniceşti, după ce deprinde cititul, scrisul, tipicul şi psaltichia, este făcut călugăr, apoi diacon şi preot. Pentru osârdia sa, a fost ales stareţ al Mănăstirii Pângăraţi în anul 1833, mănăstire pe care o va conduce cu pricepere până în anul 1857.

Printr-o activitate ctitoricească şi mult efort, el schimbă în mod total înfăţişarea umilă şi dărâmată a mănăstirii. Făcând ajustări reliefului zonei mănăstirii, el a construit a doua incintă, cea dinspre sud, încadrată de zidurile chiliilor de cărămidă în formă de L, ce adăpostea sub ele „beciul mare boltit cu 14 despărţituri” și canalizare de apă.

Stareț, dascăl și catehet

De asemenea, a făcut reparaţii la biserică şi clopotniţă, iar în satul Pângăraţi, întemeiat tot de dânsul, „cu oameni aduşi din diferite părţi”, a construit o biserică parohială de piatră din fondurile mănăstirii. A învăţat sute de copii carte în şcoala mănăstirească din Pângăraţi, ca dascăl şi catehet. Cei mai buni erau trimiși cu atestat la Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotoniţi preoţi la sate. Pe unii îi făcea dascăli pentru copii şi cântăreţi la parohii, iar pe cei mai râvnitori - călugări în mănăstire.

Pe partea duhovnicească, Arhimandritul Varnava a menţinut cu sfinţenie slujba bisericească de zi şi de noapte, a împodobit stranele cu cântăreţi din cei mai buni şi, mai ales, a crescut numeroşi fii sufleteşti. Era totodată un sfetnic prețios și părinte duhovnicesc al călugărilor şi mirenilor.

Minunea vindecării la icoana Sfintei Ana de la Bistrița

În toamna anului 1849, neobositul stareț s-a îmbolnăvit greu, încât nu mai avea nădejde de viaţă. Atunci a cerut ucenicilor să-l ducă la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana din Mănăstirea Bistriţa. Aici, cu multe lacrimi rugându-se, s-a vindecat desăvârşit, prin minune şi s-a întors sănătos la mănăstirea sa.

Ca semn de recunoștință, starețul a împodobit icoana Sfintei Ana cu o strană nouă, care se păstrează până astăzi. Iar pe reversul ei a scris următoarele: „Această strană pentru sfânta icoană făcătoare de minuni s-a făcut cu toată cheltuiala cuvioşiei sale Arhimandrit Varnaba, egumenul Mănăstirii Pângăraţi, carele îmbolnăvindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, şi fiind la ceasul de pe urmă, cu mare laudă Sfânta Icoană îndată l-a făcut sănătos. Anul 1853, Ghenarie, 24”.

După încă patru ani de stăreție, cuviosul se va retrage în Mănăstirea Pângăraţi, ca duhovnic, până după anul 1872, când s-a mutat la cele veşnice.

(Sursă de documentare: Ieromonah Vasile Bîrzu, „Mănăstirea Pângăraţi – monografie, studiu istoriografic şi aghiologic”, Cluj – Napoca, Ed. Gedo, 2004)

De la același autor

Ultimele din categorie