Cinstirea sfintelor icoane nu este idolatrie, așa cum consideră unii și nu contravine câtuși de puțin poruncii a doua din Decalog: Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare... să nu te închini lor, nici să le slujești (Ieș. 20, 4-5).  În timp ce idolii sunt plăsmuiri ale minții omenești, care nu au existență reală, icoanele sunt reprezentări ale unor persoane sfinte, care există în realitate și care au putere de a ne ajuta.

Mai mult decât atât, noi nu ne închinăm materiei din care este făcută icoana, culorilor sau lemnului, ci Sfântului pictat pe ea. În Vechiul Testament, reprezentarea lui Dumnezeu era interzisă, tocmai pentru că Dumnezeu nu putea fi văzut și, atunci, orice încercare de reprezentare a Lui ar fi condus poporul la idolatrie. De îndată ce Fiul lui Dumnezeu a luat chip de om și S-a făcut cunoscut, a fost posibilă reprezentarea Lui - Întruparea lui Dumnezeu făcându-se, astfel, fundament al reprezentărilor iconografice.