Cercul și Divinitatea
Formele sunt esențiale în pictură și arhitectură, cu o simbolistică aparte, „citită” cu ușurință de cunoscători. În spațiul religios ortodox, componentele cercului sunt obligatorii pentru că deschid privitorului perspectiva veșniciei. De pildă, „la o icoană, nimic nu trebuie să fie matematic”, ne-a spus părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.
„Dacă vezi că o icoană are o formă dreptunghiulară și una semirotundă, asta ce înseamnă? Că sfântul respectiv este creat, circumscris, om ca și mine, cu păcate, dar s-a îndumnezeit. Și dacă s-a îndumnezeit, trebuie să-i faci formele dumnezeiești. Forma care simbolizează perfect Divinitatea este cercul. Componentele cercului le regăsim în arhitectura bisericească, care este cea mai complexă și cel mai greu de proiectat și de executat.
În momentul în care ai intrat într-o biserică și te lovești de forme omenești (ușă dreaptă, nu semi-rotundă, tavan - în loc de boltă), trăiești, pur și simplu, un impact al lipsei Divinității. Casa Domnului nu se poate confunda cu casa omului. Casa omului reflectă ființa creată, limitată, circumscrisă: De aici până aici ești tu, omule. Dar în biserică toate formele trebuie să fie pe semirotund, să se regăsească în ele componentele cercului”, subliniază starețul.
Ce se zugrăvește în turla bisericii?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro