Sus, pe boltă, se zugrăveşte Maica Domnului cu Pruncul, ca Împărăteasă a cerurilor, iar pe pereţi sunt chipurile celor care au un rol de seamă în cultul creştin şi, mai ales, în alcătuirea şi slujirea Sfintei Liturghii: mari ierarhi autori de Liturghii (Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie cel Mare), dar şi diaconi slujitori - Sfântul Ştefan, Sfântul Laurenţiu.

Maica Domnului Platytera este reprezentată bust, cu mâinile ridicate din îndoitura cotului, cu palmele desfăcute, înalţate spre cer, în semn de rugăciune, de unde îi vine şi numele de Platytera, adică rugătoare. Are chipul îndurerat, cu privirea gravă, concentrată în rugăciune. Maforionul, care este un veşmânt sirian asemănător cu toga (cămaşa), îi acoperă capul, cade în falduri peste frunte, peste umeri şi, trecând pe sub braţele îndoite, îi acoperă trupul. Pe frunte şi pe umeri strălucesc stele care-I împodobesc veşmântul, subliniind demniatatea şi măreţia chipului. Rezemat de pieptul Fecioarei, având aceeaşi poziţie ca şi ea, stă Iisus-Emanuel, binecuvântând.

La bisericile mai mari, imediat sub medalionul central de pe bolta altarului se zugrăvesc, pe trei registre orizontale paralele, trei subiecte în legătură simbolică cu Sfânta Liturghie:

1. Cortul Mărturiei

2. Liturghia îngerească (cerească)

3. Împărtăşirea Sfinţilor Apostoli (Cina cea de Taină şi Liturghia Arhierească)

Pe peretele de răsărit al absidei principale a altarului se zugrăvesc chipuri şi scene sfinte, în legătură cu Naşterea şi Patimile Domnului, care sunt simbolizate în ritualul Proscomidiei, ca: Răstignirea, Purtarea Crucii, Punerea în Mormânt, scena numită Pieta, adică Mântuitorul mort, Hristos pe disc.

Marii ierarhi cu capetele descoperite, zugrăviți de cele mai multe ori în profil, se îndreaptă dinspre cele două laturi ale altarului, spre centru - jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos.