Și cum dobândim bucuria care nu se ia de la noi niciodată?

Interviu

Și cum dobândim bucuria care nu se ia de la noi niciodată?

    • Și cum dobândim bucuria care nu se ia de la noi niciodată?
      Și cum dobândim bucuria care nu se ia de la noi niciodată?

      Și cum dobândim bucuria care nu se ia de la noi niciodată?

Aducându-L pe Dumnezeu în viața mea. Dumnezeu îmi dă mie o putere. Zice Evanghelia: „și celor care L-au primit și cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu”.

Aducându-L pe Dumnezeu în viața mea. Dumnezeu îmi dă mie o putere. Zice Evanghelia: „și celor care L-au primit și cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu”. Așa dobândim Bucuria: primind și învățând să trăim și să lucrăm împreună cu această Putere! Da, să învățăm. Suntem în stare să învățăm la 60 de ani, la 70 de ani, să folosim un computer, să mânuim aparate casnice foarte sofisticate, dar refuzăm să învățăm ce dă Dumnezeu, unde se dă, cum se păstrează ce ne dă, și cum se lucrează cu harul, cu Dumnezeu.

Cum? Lucrând poruncile Lui: iartă, să nu apună soarele peste mânia ta, – nu zice „nu te mânia”, slavă Domnului! Zice: „să n-apună soarele peste mânia ta” – și tot ce ne-nvață Sfânta Biserică. Toate poruncile sunt „instrucțiuni” de dobândire a bucuriei și de păstrare a ei. La început pare greu de tot, da! Dar să pornim de la ce ne doare cel mai mult. Să învățăm de la ce facem ca să ne menținem viața: mâncăm, respirăm, bem apă. Același lucru trebuie să-l facem și pentru viața duhovnicească. Trebuie să ne spălăm în primul rând sufletul. Facem baie, facem duș, ne parfumăm trupul, bine facem – da’ să nu dați cu parfumuri din alea puternice că mor maicile la mănăstire intoxicate! Același lucru să-l facem și cu sufletul. Ne spălăm prin Sfânta Spovedanie, ne parfumăm prin rugăciune, ne coafăm prin fapte bune, nu? Când faci o faptă bună uite-așa se face părul duhovnicesc, creț, frumos așa! Să mâncăm, să-L mâncăm pe Domnul, cu Trupul și cu Sângele Lui din Euharistie, dar și cuvântul Lui, și Numele Lui! Să-L și respirăm. Rugăciunea de toată ziua: „Doamne miluiește! Maica Domnului ajută-mă!”, să ne fie ca respirația. Zice Apostolul: „Rugați-vă neîncetat!”. „Da’ ce să fac mă’, să stau în genunchi să mă rog?” Stai liniștit! De multe ori, când stai în genunchi nici nu te rogi. Poți să stai în genunchi să citești din carte și să fii cu gândul în altă parte. Ci, neîncetat înseamnă așa cum respirăm, așa să zicem: „Doamne, mulțumesc, uite, beau apă. Doamne, mulțumesc că…, Doamne, ajută-mă să, Doamne, ia uite ce face cutare… ” și se-nvață omul cu Doamne în gură și devine una cu El. Noi nu-ndrăznim să luăm lucrurile în serios! Vă rog, îndrăzniți! Puneți-L la încercare!

Citește despre: