În dorința de a-i ajuta pe alții, nu mai am suficient timp pentru părinții mei, pentru a-i ajuta sau a sta de vorbă. Este primită în fața lui Dumnezeu această atitudine?

Da, asta este important și în relația cu părinții și în relația cu soția și cu toți cei din jurul nostru care sunt „bine“! După cum ați văzut, am început povestea mea despre ajutorarea aproapelui și filantropie, în familie.

Da, asta este important și în relația cu părinții și în relația cu soția și cu toți cei din jurul nostru care sunt „bine“! După cum ați văzut, am început povestea mea despre ajutorarea aproapelui și filantropie, în familie. Familia trebuie să fie prima noastră preocupare, dar să nu fie nici exclusivă, nici egoistă. Altfel, vom descoperi că nimeni nu ne crede în filantropia noastră. De aceea vă spuneam că există pericolul acela de a obține satisfacție în afară. Se poate face loc și familiei. Și uneori trebuie extrem de puțin. N-ai timp să te ocupi de mama, dar un sfert de oră pe care-l ai, poți s-o asculți sau poți să-i povestești ce-ai făcut în timp ce speli vasele și le pui la loc. O să vedeți că în felul ăsta avem mult mai mult timp decât ne închipuim noi… Cu o condiție – să scoatem mâncătorul de timp din viața noastră. Îl știți, nu? Ăla cu țac, țac, țac (Televizorul). Că sunt interesante și știrile, dar toate patru variantele, parcă e prea mult. Și dacă înțeleg oarecum că vreți neapărat să vedeți toate episoadele unui serial, nu prea înțeleg de ce vreți să vedeți și toate serialele, care sunt cam la fel…

Citește alte articole despre: copii, părinți, ajutor, aproapele, relații, soție, familie, mama, viață, condiție

De la același autor

Ultimele din categorie