Se știe că activitatea de voluntariat este de multe ori luată în derâdere; având în vedere că nu este plătită, cum putem motiva organizarea mai bună a acestei activități?

Chiar noi am văzut de ce, într-un fel, are mai mult succes activitatea de consiliere și de ajutorare a aproapelui când nu ești angajat pentru asta. Îi dă celui care vine la tine mai multă încredere – că tu nu ești un salariat al milei, al iubirii; nu ești un năimit, ci chiar îți pasă. Dar noi nu ne prea putem permite.

Se știe că activitatea de voluntariat este de multe ori luată în derâdere; având în vedere că nu este plătită, cum putem motiva organizarea mai bună a acestei activități?

Maica Siluana: Chiar noi am văzut de ce, într-un fel, are mai mult succes activitatea de consiliere și de ajutorare a aproapelui când nu ești angajat pentru asta. Îi dă celui care vine la tine mai multă încredere – că tu nu ești un salariat al milei, al iubirii; nu ești un năimit, ci chiar îți pasă. Dar noi nu ne prea putem permite. Ce-ar însemna? Pentru noi, călugării, da: primim mâncarea la mânăstire, și ce avem nevoie să trăim, și la Centru suntem voluntari, ba chiar avem de dat biscuiți și ceai, cum vă spuneam – aceasta este oferta noastră. Și la o cană de ceai și la un biscuite, când vii de la școală, comunicarea e mult mai plăcută. Pe când la un cabinet, el se simte client și poate avea pretenții ca după trei ședințe să se vadă rezultatul, că te-a plătit, nu? Apoi, când un specialist în asistență socială sau în consiliere se angajează, devine salariat, el poate căpăta mentalitatea celui care este plătit: are nevoie de bani, are nevoie de cărți, are nevoie de o pâine, cere mereu mai mult, spune că a rezolvat atâtea cazuri. Aceasta dăunează. Dar, ca să fie altfel, să fii voluntar nu merge decât la ASCOR că îți dă mama de mâncare, nu poți să fii voluntar în parohie și să ai o slujbă de 8-10 ore și să mai fii și voluntar. Da. Cei din occident ce fac? Organizațiile filantropice plătesc voluntari. Aceștia nu au banii lor, nu câștigă, dar li se asigură condiții de viață și li se consideră activitatea la vechimea lor în muncă. E un gând pe care am putea să-l mărturisim cumva ierarhilor, superiorilor noștri ca să ne gândim cum putem să ajutăm. În orice caz, filantropic în adevăratul sens al cuvântului este gestul voluntar, gestul de dăruire de sine. Sigur că putem să spunem și-aici că nu se leagă gura boului. Mănâncă acolo unde treieră. Și dacă primim salariul ca pe rația de mâncare ce ni se cuvine, cred că putem să ne considerăm – la salariile noastre – destul de voluntari. Minimul pe economie, nu? Dar să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate, că la El e Viața și Iubirea!

De la același autor

Ultimele din categorie