„Preoția sau hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului și prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfințindu-l și alezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericești, împărtășindu-i acestuia puterea de a învăța cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși lucrările sfinte și de a conduce pe credincioși pe calea mânturii” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, în Studii Teologice, XVIII, 1966, nr. 9-10, p. 553).

Sfânta Taină a Preoției se împărtășește așadar unor bărbați anume pregătiți pentru a o primi cu vrednicie. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos i-a ales pe Sfinții Apostoli și i-a învățat, prin toate câte a făcut între oameni, cele ale Împărăției lui Dumnezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie și de a săvârși fapte minunate. Adresându-se lor, a așezat și Taina Preoției prin cuvintele: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți tine, vor fi ținute” (Ioan XX, 21—23).

Sfinții apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au săvârșit Sfânta Taină a Preoției prin punerea mâinilor, adică: „hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Fapte XIV, 23), dar având grijă „să nu pună prea degrabă mâinile peste nimeni” (1 Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că Preoția este lucrarea Duhului Sfânt (Fapte XX, 28). Părintele Staniloae spunea foarte frumos că: „Hirotonia este condiția celorlalte Taine, deși ea nu-și poate împlini menirea fără acelea” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, pg. 150).

Între Biserică și Sfintele Taine există așadar o condiționare reciprocă, Biserica, în Hristos, săvârșește Tainele, iar Tainele edifică Biserica, și în același timp se poate afirma că nu există Biserică fără Taine, dar nici Taine fără Biserică. Preoția sacramentală a Bisericii își are izvorul în Preoția nevăzută a lui Hristos, Arhiereul cel Veșnic, care prin Întrupare se face Preotul prin excelență al întregii creații.

Se poate afirma că episcopii și preoții sunt organele văzute ale Preoției lui Hristos, Preotul cel veșnic, hirotonirea lor fiind tocmai actul prin care Hristos, sub o formă văzută, îi alege și îi învestește pe aceștia ca organe care, atunci când vor săvârși actele sacramantale, El însuși le va săvârși nevăzut.