Minuni ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat

O femeie care avea un copil mut și demonizat s-a apropiat cu credință și a pus copilul la picioarele stâlpului. Ridicând ochii, copilul vede fereastra închisă și deodată ca un fulger luminos și foarte strălucit a coborât de sus din adăpostul de piele și un vuiet mare s-a făcut și s-a auzit un glas zicând: „Ieși, duh necurat, izgonit de Hristos prin Sfântul Simeon”. Și îndată a fost tămăduit copilul și vorbea, mulțumind și slăvind, împreună cu mama lui, pe Dumnezeu.

Și a văzut cerul deschis la răsărit și pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și lumină și în foc strâns în jurul Lui, și Mihail și Gavriil cu blândețe împreună cu El, unul stând la dreapta și celălalt la stânga, și mulțime de nori așternut picioarelor Lui, strălucind ca o porfiră adevărată. Și a întins Simeon mâinile și s-a rugat Mântuitorului, zicând: „Fiule al lui Dumnezeu, binevoiește ca roade bune să-Ți fie aduse Ție prin mine”. Și i-a făcut lui semn cu degetele și l-a pecetluit pe el, de trei ori făcând aceasta, și iată că pe fața pământului, demonii erau ca porci și capre, și i-a dat lui putere să alunge orice duh necurat din orice suferință[1], și a venit un toiag în mâna lui și fugeau dinaintea lui demonii. Atunci toți cei stăpâniți de patimi de tot felul au venit la el și patimile lor dispăreau, diavolii erau izgoniți, și toți plecau slăvind pe Dumnezeu. Și s-au arătat trei îngeri ai Domnului stând unul la dreapta, altul la stânga și unul în spatele lui Simeon și ținând condeie strălucitoare ca aurul, la cuvântul sfântului, scriau pe fiecare din cei ce aveau să ia tămăduire ca pe un pergament mai alb decât zăpada. Cei care veneau se vindecau prin punerea mâinilor sfântului de orice suferință era cuprins[2]. Veneau la el iarăși într-un suflet bărbați mulți care pătimeau și care făceau spume cumplit și făcând fiecăruia pecetea Stăpânului nostru Iisus Hristos, zicea: „În numele Fiului lui Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi ieșiți din ei, duhuri necurate”[3] și plecau oamenii sănătoși, slăvind pe Dumnezeu prin robul lui cel sfânt.

Astfel, până la o vreme cei trei îngeri care s-au arătat multora în realitate, nu în vedenie, îl înconjurau pe robul lui Dumnezeu, slujindu-i lui, precum s-a scris mai înainte. După acestea într-una din zile au fost rugați ca de obicei să scrie și au zis către el: „Acum a sporit Dumnezeu puterea Lui întru Tine și har ți s-a dat ție mult ca să fie slăvit prin tine sfântul Lui nume. Nicidecum nu vom mai continua să scriem, fiindcă prin cuvânt și prin putere toate se vor face prin tine pe măsura credinței celor ce vin la tine, prin vederea ochilor, prin vedenie, prin cuvântul care împlinește fapta, prin punerea mâinilor tale, prin mlădița de palmier, prin poala cojocului tău și a veșmântului și pe lângă acestea, prin această pulbere dată de la tine, numai prin rugăciunea către tine cu credință. Unde va fi pomenirea ta, acolo va fi și puterea lui Dumnezeu, tămăduind pe toți în toată vremea în orice boală se vor afla[4]. Te vor vedea pe tine în casele lor și pe căile lor și în lucrările lor și chemând numele lui Dumnezeu prin tine, robul Lui, vor afla har și ajutor. Va fi mântuire de la Domnul în toată vremea și în tot locul tuturor celor ce o caută prin tine și vor fi izbăviți din strâmtorarea oamenilor răi[5] și a fiarelor sângeroase și de orice întâlnire cu demonii, în munți, în pustietăți, pe mare, pe uscat, în robie, în temnițe, în tot locul și va fi ușă deschisă și lucrătoare[6] pentru tot cel întristat și pază pentru cel bucuros, pentru ca unul altuia povestind cele slăvite și minunate despre tine să fie stârniți spre râvna lui Dumnezeu cei ce ascultă și să o lucreze prin cuvântul cel despre tine. Se vor înmulți harul lui Dumnezeu și minunile, pentru ca oricine crede că ești alesul lui Dumnezeu întru numele tău să calce peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului[7], fără să sufere vătămare. Întărește-te și îmbărbătează-te”[8]. Acestea zicându-le îngerii, au plecat de la el. Atunci multor orbi slujitorul lui Dumnezeu prin rugăciune le-a dat lumina[9], făcându-i pe ei să vadă lămurit și plecau de la el slăvind pe Dumnezeu.

O femeie care avea un copil mut și demonizat s-a apropiat cu credință și a pus copilul la picioarele stâlpului. Ridicând ochii, copilul vede fereastra închisă și deodată ca un fulger luminos și foarte strălucit a coborât de sus din adăpostul de piele și un vuiet mare s-a făcut și s-a auzit un glas zicând: „Ieși, duh necurat, izgonit de Hristos prin Sfântul Simeon”. Și îndată a fost tămăduit copilul și vorbea, mulțumind și slăvind, împreună cu mama lui, pe Dumnezeu.

Dar pe când plecau aceștia, a venit la el un om cumplit îndrăcit, ieșit din țara Capadociei, rugându-l pe el și zicând: „Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu, că mă ucide demonul”. Aceasta o făcu până în trei zile, strigând cu glas mare. Plecându-se robul lui Dumnezeu, a certat demonul zicând: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, ieși din el și îndată a ieșit din el”[10]. Și i-a dat omului o bucată din ciucurii veșmântului lui și l-a slobozit pe el sănătos să se ducă în țara lui, poruncindu-i nimănui să nu spună că prin el s-a făcut o asemenea minune. Plecând acela a dat slavă lui Dumnezeu și I-a mulțumit. A dat filacteriul dat lui de către sfânt altor suferinzi din țara lui, care s-au tămăduit, chemând pe Fiul lui Dumnezeu prin Sfântul Simeon și au venit la sfânt mulțumind lui Dumnezeu.

A venit la robul lui Dumnezeu un tânăr tulburat cumplit de demon, care, aruncându-l pe el la pământ, îl scutura fără încetare cu putere, încât să-și înghită și limba. Acesta i-a adus multe rugăminți, zicând: „Ajută-mă pe mine, cel primejduit să fiu rău nimicit de demon, alesule al lui Dumnezeu”. Și milostivindu-se de tânăr, a certat duhul cel necurat și a zis: „Îți poruncesc ție în numele lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, ieși din el și să nu mai intri în el”[11]. Acestea spunându-le sfântul, s-a făcut nevăzut demonul și nu a mai îndrăznit să se apropie de bărbatul acela și a plecat sănătos, slăvindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și pe robul Lui cel sfânt.

Un antiohian a venit la el având o boală de stomac: de la vârsta copilăriei nu se putea înfrupta de nimic rece, fiind ținut de indigestie. Adeseori se tăvălea pe jos ca unul izbit de demon. Acesta cu lacrimi rugându-se lui, zicea: „Robule al lui Dumnezeu, dacă voiești, poți să mă slobozești din boala ce mă tulbură”. Iar robul lui Dumnezeu, milostivindu-se, i-a dat lui din ciucurii cojocului de păr și îndată l-a slobozit pe el de patimă și a plecat slăvindu-l pe Dumnezeu.

După aceea a venit un om, căzând în genunchi înaintea lui[12], tânguindu-se și zicând: „Robule al lui Dumnezeu, miluiește-mă, că fiul meu acum a murit și eu nu l-am îngropat, îndrăznind că, dacă voiești, întru toate te ascultă pe tine Dumnezeu și crezând că toate se vor face prin tine, cad la tine să te milostivești spre mine”. Și văzând sfântul multa lui credință, s-a milostivit și, plecând genunchii, s-a rugat îndelung lui Dumnezeu și a cunoscut prin har întoarcerea sufletului copilului. I-a zis omului: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, mergi! Fiul tău trăiește”[13]. Și acela, crezând cuvântului lui s-a dus și l-a aflat viu pe fiul lui și luându-l s-a întors la sfânt și a înălțat laude lui Dumnezeu Cel ce a dăruit un asemenea har și putere. Și toți care au auzit minunea au slăvit pe Dumnezeu.

Așa cum se cuvine sfinților care iubesc pe Dumnezeu și sunt iubiți de El[14], dumnezeiescul har al lui Dumnezeu l-a iubit pe sfânt mai presus de fire și până în sfârșit l-a cercat precum pe Avraam patriarhul[15]. Și vede cetele sfinților stând de față și pe Domnul împreună cu dânșii și era prezent și un cal alb și o cunună a slavei în mâinile arhanghelilor ca să-l încununeze și să-l facă rege pe slujitorul Lui. A zis către ei: „Cuvântul Domnului este întru mine și haina de păr nu se va lua de la mine că este slava lui Hristos”. Au zis atunci îngerii: „Îmbracă-L pe Hristos în această haină, ca o purpură și încinge-te cu Duhul Sfânt, veșmântul vederii”. A continuat să zică slujitorul lui Hristos: „Doamne, dacă poruncești să împărățesc împreună cu sfinții, nu-mi va mai fi mie să mă înfrupt din mâncărurile vieții acesteia, cu harul bunătății Tale”. Și a zis Domnul: „Și întru aceasta te-am mărit ca să se facă voia ta și așa îți va fi ție, că te-am sfințit întru nădejdea bunătăților fără sfârșit și împărățește spre viață veșnică și fie ție săgeți ascuțite, ca să dobori zecile de mii ale diavolilor”. Și l-au îmbrăcat pe el îngeri pe deasupra veșmintelor lui ascetice cu slava și mare cuviința sfințeniei, punându-i pe cap diademă de piatră prețioasă duhovnicească în duhul vieții, având deasupra crucea și o stea care strălucea ca fulgerul. Și l-au așezat pe el pe acel cal arătat mai înainte, slăvindu-l cu bucurie mare și zicând toți într-un glas: „Hristos este lăudat în ceruri și pe pământ și robul Lui Simeon, împărățind împreună cu sfinții, biruiește”. Și a văzut Sfântul pe diavol uimit și pe toate duhurile rele spăimântându-se.

[Viața Sfântului Simeon 40-47, extras din volumul: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de L. Enache, studiu introductiv de P. van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim (Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1), Editura Doxologia, Iași, 2013]

[1]Mt. 10, 1

[2]Lc. 4, 40

[3]Fapte 8, 7.

[4]Lc. 6, 19.

[5]IITes. 3, 2.

[6]ICor16, 9

[7]Lc. 10, 19

[8]Ios. 1, 18.

[9]Lc. 7, 21.

[10]Mc. 9, 25; Fapte16, 18.

[11]Mc. 9, 25.

[12]Mt. 17, 14.

[13]In 4, 50.

[14]In 13, 1.

[15]Evr. 11, 17.

Ultimele din categorie