Doamne ajută!

Vă scriu pentru că aș dori să împărtăşesc cu dumneavoastră şi cititorii doxologia.ro minunea pe care a săvârșit-o cu mine Sfântul Ierarh Nectarie. Împărtăşesc această poveste cu gând de recunoştinţă faţă de Sfântul Nectarie, dar şi pentru a da curaj altor oameni. Nu suntem nicicând singuri!

Pe timpul adolescenţei mele, aveam o relaţie la distanţă cu un băiat. El fiind în România, iar eu în străinătate. Ne vedeam doar în vacanţe de vreo două ori pe an și ne iubeam mult. Cum la un moment dat, distanţa şi-a spus cuvântul, iar după vreo doi ani ne-am despărţit. Am suferit foarte mult pentru că îl iubeam şi îmi doream cumva să găsim pe viitor o cale de a fi unul lângă altul şi visam la un viitor comun după ce eu aveam să termin școala. În supărarea mea şi cu inima de adolescentă frântă, am decis că vreau să mă rog mai multe zile la rând, să ne ajute Dumnezeu să ne împăcăm şi să găsim o cale, pe viitor, să fim împreună, să ne căsătorim și să avem copii. 

La o simplă căutare pe internet, am aflat atunci de Sfântul Nectarie. Neştiind cine e sau în ce circumstanţe se roagă oamenii Sfântului Nectarie, am ales, totuşi, să mă rog lui. Nu ştiu de ce tocmai lui, dar aşa a fost. Aşa că, m-am pus 40 de zile în genunchi, seară de seară, şi am citit Acatistul sfântului, cu rugămințile mele fierbinţi să mă împac cu iubitul meu. Ei bine, au trecut 40 de zile, au trecut mai multe zile, şi vreo câţiva ani şi eu cu băiatul respectiv nu m-am mai împăcat. Am putea spune că rugăciunea mea „nu a avut rod”. Cel puţin nu în felul cum am vrut eu atunci. După vreo doi ani de atunci, l-am cunoscut pe actualul meu soţ, după vreo alţi trei ani m-am căsătorit cu el. 

Minunea şi ajutorul Sfântului Nectarie pentru mine şi pentru rugăciunile mele de atunci s-au văzut exact în ziua nunţii mele. Ieşind de la cununia religioasă din biserică alături de soţul meu, îmbrăcată în mireasă, preotul care ne-a cununat ne-a darut o plasă de cadouri cu o icoană în ea ca şi dar de nuntă. Când mă uit în plasă, văd o icoană mare cu Sfântul Nectarie. Nu pot să descriu sentimentul care l-am avut atunci, pe moment, dar parcă în fracţiunea aceea de secundă a avut totul un rost, parcă a fost o confirmare la ceea ce făceam în acel moment. Că fac bine. Parcă a fost răspunsul la rugăciunile mele da atâta vreme. Parcă voia sfântul să îmi spună: „Te-am auzit atunci, am auzit că vrei să te căsătoreşti, dar nu acel băiat trebuia să fie soţul tău, ci acesta! Ăsta este soţul tău pe care ți l-a rânduit Bunul Dumnezeu!”. Simt cu tărie că sfântul a mijlocit pentru mine să îmi găsesc soţul potrivit şi, prin icoana accea dăruită. mi-a dat un semn. De atunci, simt că Sfântul Nectarie este ocrotitorul meu şi al familiei mele. Acea icoană primită în ziua nunţii veghează şi astăzi pe pereţii apartamentului nostru. Simt cum sfântul ne poartă de grijă şi ne este mereu alături. Alături ne-a fost şi anul trecut, când un membru al familiei s-a îmbolnăvit de cancer. Cu lacrimi şi durere l-am rugat pe sfânt să ne întărească, să ne aline durerea care o simţeam pentru persona respectivă şi nu în ultimul rând, să o ajute pe acea persoană în lupta sa cu boala. În toată perioada aceea, am tot primit câte un „semn” de la sfânt că ne este alături. Aceea personă din păcate nu mai este printre noi, dar cum ştiu că Sfântul Nectarie nu trece cu vederea rugăciunile noastre, sunt convinsă că a pus în cer, la Domnul, o „vorbă bună” pentru acea persoană, să îl miluiască şi să îl pună la loc bun.

Mulţumesc Sfântului Nectarie pt tot ajutorul şi pentru toată purtarea sa de grijă! Îi mulțumesc, de asemenea, Sfântului Paisie Aghioritul, alt sfânt ocrotitor al familiei noastre, la care ţin mult. Într-o altă perioadă grea a vieţii mele, sfântul mi-a fost (alături de Sfântul Nectarie), colac de salvare! Mulţumesc dragii mei sfinţi! Îndrăzniţi mereu la Dumnezeu şi la sfinţii Lui şi veţi simţi că nu sunteţi niciodată singuri! 

(Mărturie primită pe adresa redacției de la Luisa K.)