O icoană foarte frumoasă a Arhanghelului Mihail

Abia deschise ochii și-și dădu seama că se prăbușea într-o prăpastie. Îngrozit, începu să exclame «Vino, Arhanghele!». Și minunea se petrecu pe loc. În fundul prăpastiei camionul de marfă se făcu praf, dar el și capota n-au pățit nimic. De îndată întors în insulă, a oferit o vacă care urma să fie înjunghiată la sărbătoarea Arhanghelului.

O mare putere de a săvârși minuni are și o icoană foarte frumoasă a Arhanghelului Mihail  în orășelul Mandamados, în nordul insulei Lesbos. Este vorba despre un locaș vechi de închinăciune din Lesbos.

Icoana este mică în felul ei și este în relief. Se poate pipăi chipul, capul, mâinile, aripile, spada. „Poate fi pipăită toată, capul și corpul și mâinile, spada și aripile pe care le are sfântul, asemeni unui luptător de temut” – notează un text din actele oficiale ale secolului al XVII –lea.

Se află într-o biserică mare, cum intrăm la dreapta. S-a făcut din țărână amestecată cu sângele călugărilor măcelărți de pirații sau de turcii care au invadat mănăstirea. Din acest masacru a scăpat un călugăr, cel care a lucrat cu măiestrie artistică icoana.

„Sfânta icoană se află în interiorul unui baldachin impozant, care poartă data de 26 martie 1766. Se vede doar fața sa. În mâna lui stângă, acoperită de baldachin, ține un pergament pe care se află o inscripție. În partea de sus și în jurul capului său sunt pictați Apostolii, în mijlocul Domnului nostru” [...]

Pe unii pelerini îi întâmpină cu bunăvoință, iar pe alții cu ostilitate. În primul caz, chipul Arhanghelului este calm, roșietic la față ca un om viu. În al doilea caz, se înnegrește la față și sperie și inspiră groază.

În anii stăpânirii turcești, cuceritorii de temeau de Arhanghel și nu se apropiau de biserica lui.

Sunt clipe când de pe fruntea lui șiroiesc picături de sudoare, pe care le adună cu vată pentru binecuvântare.

În ziua când este sărbătoarea Sfântului, trăsăturile feței prind viață și expresia feței este vioaie, de parcă ar vrea să-ți spună: «Sunt viu, ca întotdeauna».

Lângă icoană poate vedea oricine încălțări de fier. I le oferă creștinii. La fiecare șase luni se învechesc. În acest fel arată Arhanghelul că străbate insula , acolo unde este chemat.         

La marea sărbătoare care are loc primăvara, a doua Duminică după Paști (este și alta pe 8 noiembrie), miilor de pelerini li se oferă renumitul «cuș-cuș» - mâncare care se compune din carne de vită și grâu. Vaca se înjunghie după o anumită ceremonie. Uimitor este că înainte de a fi sacrificată, se duce singură lângă biserică și îngenunchează și se închină la icoana Arhanghelului, lucru care  produce o emoție puternică printre nenumărații pelerini.

Un alt lucru minunat este că mulți creștini străbat kilometri pe jos ca să vină la sărbătoarea Sfântului. Se întâmplă în mod misterios să nu simtă oboseala din pricina mersului pe jos îndelungat. Cineva parcă le dă aripi la picioare.

Arhanghelul din Mandamado păzește în multe feluri pe poporul din Lesbos. Și eliberarea insulei de sub jugul turcesc în 1912 s-a săvârșit la 8 noiembrie, chiar de ziua Sfântului. În ziua aceea, clopotele bisericilor anunțau o sărbătoare dublă. În timp ce serbau ziua Arhanghelului, debarcau de pe legendarul Averof trupe ale armatei grecești.

La vreme de cumpănă, creștinii din Lesbos îl cheamă: «Sfinte Arhanghele, miluiește-mă!».

Este de menționat și un caz zguduitor a unui locuitor din Lesbos, care lucra departe de insulă, într-o țară străină, ca șofer de cursă lungă și a adormit la volan.

Abia deschise ochii și-și dădu seama că se prăbușea într-o prăpastie. Îngrozit, începu să exclame «Vino, Arhanghele!». Și minunea se petrecu pe loc. În fundul prăpastiei camionul de marfă se făcu praf, dar el și capota n-au pățit nimic. De îndată întors în insulă, a oferit o vacă care urma să fie înjunghiată la sărbătoarea Arhanghelului.

(Arhimandrit Daniil Gouvalis,, Minunea credinței, Editura Bunavestire, pp. 111-114)

Ultimele din categorie