După mutarea sa la Domnul, Sfântul Serafim aduce vindecare unei maici aflate în pragul morții

Trezindu-se, şi-a găsit mâna vindecată. Putea să şi-o mişte la fel ca pe cea sănătoasă. Era însă istovită de febră şi nu putea să meargă pe jos la Sarov.

La doi ani după adormirea Sfântului, măicuţa de la Diveevo N.K. s-a îmbolnăvit, a făcut febră şi a ajuns în pragul morţii. Văzând că mijloacele medicale n-au avut nici un rezultat, au uns-o cu ulei sfinţit. În perioada bolii îşi pierduse complet putinţa de a-şi mişca o mână şi, de aceea, când se afla în pat i-o mutau, punându-i dedesubt o basma. Odată, l-a văzut în somn pe Sfânt, spunându-i:

 – De ce nu vii la mine, la izvor, soră?

– Sunt bolnavă, mâna mi-a paralizat.

– Care mână?

– Dreapta.

Atunci Sfântul a luat-o de mâna bolnavă şi a ridicat-o, repetând:

– Vino la mine, la izvor.

Trezindu-se, şi-a găsit mâna vindecată. Putea să şi-o mişte la fel ca pe cea sănătoasă. Era însă istovită de febră şi nu putea să meargă pe jos la Sarov. Au dus-o cu trăsura în aceeaşi zi şi au spălat-o cu apă din izvorul părintelui Serafim, încât s-a vindecat definitiv. Întâmplarea este povestită de ea însăşi, la data de 20 iulie 1862.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, p. 277)

Ultimele din categorie