Minunea înmulțirii hranei binecuvântate de Cuviosul David Bătrânul

După ce a făcut mâncarea în acea cratiţă, a început să o împartă muncitorilor, dar ea nu se termina. S-au săturat cu toţii (aproape o suta de oameni) şi a mai prisosit o jumătate de cratiţă.

În august 1963, au venit la mănăstire 75 de livanaţi (săteni din Livanates). Au lucrat de bunăvoie pentru bazinul de apă al mănăstirii. Mulţi creştini din Livanates, patria Cuviosului David, făgăduiseră să ofere ceva mănăstirii, în bani sau muncă. Aşa au ajuns atunci aceşti 75 de bărbaţi să lucreze la bazin. În mănăstire se mai aflau încă 15 bărbaţi care voiau să ajute. Părintele lacov coordona lucrările, dar era şi singurul care trebuia să se îngrijească de mâncarea şi găzduirea acestor oameni buni.

A folosit tot ce exista în magazie. Dar, într-o bună zi, s-au terminat alimentele. Bani nu avea. A căutat pe toate rafturile, prin toate colţurile şi a reuşit să afle numai două ocale şi jumătate de paste făinoase, iar ca pâine numai o jumătate de prescură. I-a dat şi bătrânul Eftimie o jumătate de pâine neagră. Dar acestea erau nişte cantităţi neînsemnate pentru cei aproape o sută de oameni care lucrau toată ziua.

Se mâhnea şi nu ştia ce să facă. Îl cuprinsese deznădejdea şi aproape că plângea când se gândea că trebuie să lase lumea flămândă. Deodată i-a venit o idee: a adus cratiţa cea mare, a aruncat în ea pastele făinoase şi pâinea şi luând-o în mâini s-a dus cu ea în biserică. S-a oprit înaintea icoanei Cuviosului David şi i-a spus:

‒ Sfinte al meu, aceşti oameni lucrează pentru mănăstirea ta. Se întorc obosiţi şi flămânzi. Nu am altceva să le dau ca să mănânce, fără numai două ocale şi jumătate de paste făinoase cu puţin untdelemn, o jumătate de prescură şi o jumătate de pâine (şi le arăta Sfântului). Te rog să le binecuvintezi, să mănânce şi să se sature.

După ce a făcut mâncarea în acea cratiţă, a început să o împartă la muncitori, dar ea nu se termina. S-au săturat cu toţii şi a mai prisosit o jumătate de cratiţă. Aceasta au văzut-o mulţi, între care şi egumenul de acum, părintele Chiril. Mulţi ani după aceea, povestind minunile Cuviosului David, Părintele Iacov spunea:

‒ Fratele meu, atunci s-a repetat minunea cu cele cinci pâini.

(Stelian Papadopulos, Fericitul stareţ Iacov Ţalikisstareţul Mănăstirii Cuviosului David, traducere de ieromonah Ştefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 125-126)

De la același autor

Ultimele din categorie