Într-o bună zi, a sosit la mănăstire o credincioasă care, cu multă evlavie, a cerut să se închine la moaştele sfântului. Venea de departe. Le-a povestit monahiilor că, odată, în America, pe când dormea, s-a întâmplat să audă un zgomot la uşă, de parcă ar fi intrat cineva. A deschis ochii şi, ca într-un vis, a văzut o lumină suprafirească şi, în ea a întrezărit un călugăr înalt. Femeia a îngenuncheat înaintea acestuia şi a auzit deodată că îi spune: „Sunt Sfântul Efrem din Muntele neprihăniţilor, să vii să mi te închini”. Şi, lăsând în urmă o mireasmă minunată, s-a făcut nevăzut.

O altă credincioasă din America, grav bolnavă de epilepsie, de îndată ce a auzit de minunile sfântului a trimis o rochie de-a sa la mănăstire pentru a fi trecută pe la sfintele moaşte.

În timp ce maicile făceau semnul crucii cu acel veşmânt deasupra moaştelor sfântului s-au auzit trei zgomote venind dinspre icoană. Când a îmbrăcat rochia, femeia s-a făcut pe dată sănătoasă. A venit apoi de la acea depărtare unde se afla, în Grecia, pentru a-i mulţumi sfântului pentru ajutorul său minunat.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 110)