Postul – cale spre vindecarea trupească

Postul poate vindeca chiar şi cancerul, afirmă unii, dacă este unit cu rugăciunea neîncetată şi cu credinţa neclintită că Dumnezeu poate da revenirea la sănătate. Cea mai mare parte a „miraculoaselor” vindecări de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sărac în proteine animale, grăsimi şi zaharuri.

Medicina recomandă înfrânarea şi postul ca mijloace de preîntâmpinare şi de vindecare a bolilor. Medicii au constatat că, după trei zile de mâncare cu carne, în organism se află 67.000 de microbi/cm3, iar după un regim vegetarian se găsesc numai 1.500 de microbi/cm3.

Singurul obicei bine încetăţenit prin care s-a păstrat funcţia de adaptare a omului la lipsa de hrană este postul. Postul este urmaşul normalităţii alimentare pe care am uitat-o de demult. Creştinii trebuie să ţină post atunci când este necesar şi când a rânduit Biserica, după sfatul părinţilor duhovnici la care sunt sub ascultare şi să mănânce suficient atunci când este îngăduit. Această îngăduinţă nu este acordată întâmplător, existând o logică în alternanţa sezonieră a posturilor din timpul unui an. Există o ordine, o înţelepciune a Sfintei Biserici Ortodoxe în aşezarea posturilor:

  • Postul Sfintelor Paşti se ţine primăvara şi reprezintă cea mai benefică şi mai radicală cură de dezintoxicaţie, fiindcă în mesele zilnice apar o mulţime de plante cu efecte depurative (diuretice);
  • Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului deschid vara şi, respectiv, anunţă venirea toamnei, dispunerea lor fiind deosebit de utilă în cadrul igienei alimentare din acea perioadă a anului;
  • Postul Naşterii Domnului este ultima perioadă de detoxifiere din cursul anului.

Acestor intervale de post le corespund perioade fără oprelişti alimentare.

Referitor la postul negru, putem afirma că în timpul unei astfel de perioade intră în acţiune o multitudine de mecanisme subtile în care este implicat întregul organism, până la nivel celular, cum ar fi: lipidele din ţesuturile sub-cutanate sunt consumate, arderile se obţin şi pe seama proteinelor din ţesutul muscular. Tot ce este în exces în trupul nostru se consumă, organismul ca întreg participând la efort.

În timpul postului, efortul, sacrificiul, jertfa trupească, fizică, materială ne sunt absolut necesare. De ce?

Sfinţii Părinţi ne învaţă că Duhul Sfânt nu vine decât într-un trup istovit (obosit). Prin atragerea Duhului Sfânt asupra noastră, deschizându-ne mintea şi inima către Dumnezeu, nu facem decât să compensăm lipsa de energie, cauzată de aportul alimentar scăzut, cu energiile harice pe care ni le oferă Duhul Sfânt.

În esenţă, îndemnăm organismul uman să utilizeze energia harică dumnezeiască, realizând, cu mila şi atotbunătatea proniei cereşti, minunea vindecării asupra noastră.

Postul poate vindeca chiar şi cancerul, afirmă unii, dacă este unit cu rugăciunea neîncetată şi cu credinţa neclintită că Dumnezeu poate da revenirea la sănătate. Cea mai mare parte a „miraculoaselor” vindecări de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sărac în proteine animale, grăsimi şi zaharuri. Tumorile sunt considerate de către organism ţesuturi normale şi, din acest motiv, sunt perfect irigate, astfel că toate substanţele necesare dezvoltării lor le parvin din abundenţă. Dar, într-o perioadă de abţinere de la hrană, organismul începe să consume din propria sa substanţă, tot ce este în exces contribuind la acest efort de a menţine necesarul energetic fără „aprovizionare” din exterior. După ce lipidele din ţesuturile sub-cutanate sunt consumate primele, organismul folosește, într-o ordine precisă, tot ce poate fi necesar arderilor. Din moment ce până şi proteinele din ţesutul muscular sunt consumate, este logic ca şi ţesuturile bolnave, tumorile maligne, să fie şi ele utilizate.

Explicaţiile de mai sus, aşa simplist cum au fost enunţate, sunt singurele care pot arunca o rază de lumina asupra aşa numitelor „vindecări miraculoase” în care postul apare ca o constantă. Natura este cel mai bun medic şi abţinerea de la hrană a organismelor bolnave este o regulă. Să ne aducem aminte de reacţia în faţa bolii a unui animal bolnav care este mult mai normală decât a noastră. Animalul refuză orice fel de hrană, mulţumindu-se cu puţină apă.

În fine, ca remedii pentru tratarea bolilor, putem evita tabletele, pilulele şi medicamentele din farmacii, folosind în alimentaţia din timpul postului atât legume, fructe, cât şi plante cu proprietăţi tămăduitoare, după cum scrie în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament: „Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele. Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea… Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.” (Sirah 38,4-10)

Dumnezeu a lăsat pentru fiecare boală să crească o mică plantă. Astfel, fiecare om își poate ajuta propria sănătate, dacă va culege, va folosi cu grijă şi la timp plante din „farmacia Domnului”.

În perioada postului, utilizarea plantelor medicinale în dieta alimentară zilnică are un rol important în restabilirea echilibrului metabolic, mai ales că ştiinţa a demonstrat că elementele chimice benefice ale plantelor sunt mai asemănătoare compuşilor organismului uman, decât compoziţia medicamentelor de sinteză. De aceea, asimilarea lor şi influenţa asupra proceselor noastre metabolice este mult mai pregnantă.

Iar în ceea ce-i priveşte pe cei sănătoşi, postul, însoţit de rugăciune, îi va ajuta să se ferească de boală. Pentru că e mult mai uşor să prevenim boala, decât să o vindecăm.

De la același autor

Ultimele din categorie